embed embed embed embed embed embed embed
Embed This Video embed
Share This Video embed
bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark
embed test
Rate This Video embed
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
Tags For This Video embed
embed embed embed embed embed embed embed embed
Regimul în blană de nurcă

Regimul în blană de nurcă

cc”A fost frumos şi cu totul deosebit!”, a spus mondena anului,
zâmbind cochet şi urându-le românilor ca, în 2011, să le fie mai
uşor. Ziariştii care pândiseră, pe întuneric, în faţa cabanei de
lux, îi filmaseră prin ferestre pe musafirii Elenei “din toată ţara
şi din Republica Moldova”, desluşind în siluetele prinse în horă pe
cea a preşedintelui Traian Băsescu, invitat de onoare ca şi Roberta
Anastase, şefa Camerei, acuzată de Opoziţie că fură voturi. “Toată
lumea râde, cântă şi dansează!” este titlul unui vechi film
sovietic, care ar fi putut curge pe ecran.

Acest tablou cu VIP-uri politice îndestulate şi vesele
contrastează puternic cu măsurile de austeritate impuse de
Cabinetul Boc populaţiei.
Opulenţa afişată de Elena Udrea sfidează
criza economică şi face ca îndemnul la strânsul curelei, adresat de
guvernanţi cetăţenilor, să sune ca o bătaie de joc. Şi cât a trecut
de când imaginea disperării româneşti a făcut înconjurul lumii?
Trei zile se scurseseră doar, de când Adrian Sobaru se aruncase de
la balconul Parlamentului sub ochii doamnelor Udrea şi Anastase,
atunci “şocate şi întristate” de gest.

publicitate

Alăturând cele două poze, pe cea a Elenei Udrea, răsfăţată în
blănurile ei argintii, şi pe cea a lui Adrian Sobaru, plonjând în
gol, obţinem imaginea României de astăzi, o ţară în care
contrastele se accentuează până devin dureroase. Avem emblema
puterii şi pe cea a neputinţei, emblema mulţumirii şi pe cea a
suferinţei, emblema nepăsării şi pe cea a revoltei. Uşurinţa cu
care personajele politice trec de la o scenă la alta arată că, în
ceea ce-i priveşte, indiferenţa faţă de dramele individuale este
literă de lege. Pe bună dreptate, unii comentatori americani,
observând lipsa de reacţie a majorităţii parlamentarilor români, se
întrebau dacă tentativele de suicid în sala de plen se întâmplă
des.

Doamna Udrea întruchipează mai bine decât Emil Boc guvernul şi
PD-L, iar, prin strânsele legături cu Traian Băsescu, simbolizează
regimul. O minimă preocupare faţă de structurile politice din care
face parte i-ar fi dictat o altfel de apariţie publică. Un dram de
decenţă de i-ar mai fi rămas, şi-ar fi lăsat blănurile acasă, ar fi
îmbrăcat un palton obişnuit şi şi-ar fi sărbătorit cei 37 de ani cu
modestie. Doamnele adevărate ştiu ce se cuvine şi ce e de bun gust
(vezi apariţiile totdeauna discrete ale Mariei Băsescu), dar Elena
Udrea e doar o damă a politicii, care se crede Evita Peron. PD-L să
şi-o păstreze fericit!

Există însă cineva, care, dacă ar putea grăi, i-ar aduce mai
multe laude ministresei decât Theodor Baconschi şi Raluca Turcan la
un loc: ursul care s-a ghiftuit din tomberoane cu resturi de somon
fume, cotlete şi ce-o mai fi rămas. El aşteaptă, plin de speranţe,
următoarea aniversare. Noroc că nu s-a născut nurcă.

Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info



Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu