Cum se distrează un nefumător sâmbătă seara? Iese la ceainărie
Cum se distrează un nefumător sâmbătă seara? Iese la ceainărie
Cum se distrează un nefumător sâmbătă seara? Iese la ceainărie
Cum se distrează un nefumător sâmbătă seara? Iese la ceainărie
Cum se distrează un nefumător sâmbătă seara? Iese la ceainărie
Nefumătorul de Bucureşti nu prea are unde
ieşi în oraş. Doar în ceainării nu se fumează mai
deloc, din dorinţa patronilor. În rest, în toate barurile şi
cafenelele de sub 100 de metri pătraţi se fumează, căci legea
permite. În celelalte, mai mari, sunt spaţii separate, dar degeaba,
majoritatea nu sunt despărţite prin nimic
“Când au auzit că vrem să
interzicem fumatul în ceainăria noastră şi că nu servim nici măcar
bere, toţi prietenii ne-au spus că suntem nebuni”, zice Ciprian
Pescaru, proprietarul Green Tea.
Dar s-au înşelat. De la orele 15
după amiaza şi până noaptea, la 23, ceainăria este mai mereu plină.
Vin nefumătorii, goniţi de fumul de ţigară din baruri şi
restaurante. Ajung acasă nu cu hainele îmbâcsite de tutun, nici cu
ochii usturându-i, ci cu un parfum suav de ceai în nări. Pot să bea
nu doar ceai, ci şi un vin fiert, sau să mănânce un sandviş,
bruschete sau biscuiţi. Un ceainic mare de vreo
500 de mililitri costă între 10 şi 13 lei.
publicitate
Doar că n-au spaţiu
pentru dans, şi nici muzică pentru asta – din difuzoare plutesc,
discret, melodii franţuzeşti vechi, în surdină.
“Ceaiul este numai un
pretext pentru socializare; oamenii pentru atmosferă vin, de fapt.
Nefumătorii noştri sunt, de regulă, oameni cu bună educaţie, elevi
sau studenţi… unii tineri îşi dau aici întâlniri romantice, alţii
vin să se relaxeze în pauza de la serviciu. Avem şi fumători sosiţi
împreună cu nefumători, dar aceştia ies afară şi îşi fumează
ţigara”, adaugă Ciprian Pescaru.
Uneori se mai întâmplă,
însă, şi invers, ca un fumător să-şi aprindă ţigara înăuntru, deşi
acolo scrie clar “Fumatul interzis”. Când i se dă peste nas cu
regulile casei, fumătorul îşi apără ţigara: măcar una şi gata. Sau:
chiar nu se poate face o mică excepţie de data asta? Alţii strigă
în gura mare că ei se simt discriminaţi. “Nicidecum nu
am pierdut clienţi fiindcă nu se fumează, ba chiar am câştigat.
Permitem fumatul numai vara, în grădină. Nu suntem habotnici cu
fumatul, dar cred că normalitatea înseamnă să nu fumezi”, mai
zice proprietarul. Îl avantajează mult că nu se fumează – nu se
sperie de controale, nu zugrăveşte des, căci pereţii rămân albi şi
nu cheltuieşte averi pe sistemele de ventilaţie.
Cine
sunt nefumătorii ceainăriilor
Tânărul Adrian Roşioru,
client fidel, este nefumător deşi părinţii lui fumează. L-am
descoperit în salonul de jos cu un ceainic de Rosy Love şi un
laptop în faţă. Şade la o masă micuţă şi cochetă cu amicul Marius
Dinu, fost fumător. El s-a lăsat recent. Când iese în oraş cu
prietenii nefumători, Adrian face concesii mai mereu şi
merge la fumători, căci se simte în minoritate. “Locuri doar pentru
nefumători nu prea găseşti. Pentru a ieşi sâmbătă seara, de
exemplu, n-am găsit nici un club. La mall-uri mai există locuri
bine delimitate pentru nefumători. Ca nefumător, mai merg la
Trattoria, unde este spaţiu special, iar în clubul Elements am
observat că sistemele de ventilaţie sunt foarte bune. Se fuma, dar
nu prea simţeai mare lucru”, zice Adrian. Amicul său, Marius,
fuma de la 16 ani; acum are 30. Ajunsese la două pachete pe zi şi
s-a lăsat folosind CD-ul lui Marius Vintilă. Acum e împotriva
fumatului. “Nu văd decât două soluţii: o lege foarte dură… pur şi
simplu cu toporul. Sau să se scumpească pachetul de
ţigări; dacă s-ar face 5 euro multă lume s-ar lăsa”, zice
el.
Deocamdată, în Bucureşti
numai ceainăriile interzic cu desăvârşire fumatul. De aia patronii
muncesc să le decoreze ca-n poveşti, ca să atragă nefumători
fideli. Ceainăria lui Ciprian Pescaru, de exemplu, arată ca o
căsuţă din poveşti, cu măsuţe pictate manual, cu o mică bibliotecă,
cu scări de lemn şi saloane colorate, unul japonez, altul indian şi
celălalt parizian. Păşeşti pe o duşumea din lemn patinat, iar pe
pereţi atârnă păpuşi, felinare, clepsidre, ceasuri, evantaie sau
ceainice vechi. Există şi un şemineu cu lemne. Sunt, în total, vreo
80 de locuri.
Restaurant ayurvedic pentru nefumători.
Permisă doar ţigara electronică
După îndelungi căutări,
am descoperit un singur restaurant pentru nefumători – Satya, loc
mai degrabă pentru vegetarieni. Se serveşte mâncare
ayurvedică, pregătită sănătos, aerul este permanent filtrat şi,
dacă ai chef, poţi să te descalţi şi să te întinzi pe canapele.
Aici se fumează numai ţigară electronică, pe bază de abur. Costă 8
lei una care te ţine şi patru ore, dar foarte puţini o
folosesc.
“Nu se fumează fiindcă
noi vindem sănătate. Dacă vinzi asta, nu poţi să vinzi şi ţigări.
Recunosc, eu sunt fumător, însă mă deranjează fumul de ţigară la
alţii”, ne spune Cătălin Aron, manager. Chiar dacă fumatul este
interzis, restaurantul n-a dat faliment, ba chiar seara este plin -
ochi. Are câteva zeci de locuri, iar majoritatea clienţilor sunt
fideli. Pe lângă aceştia, sosesc muşterii noi în fiecare lună,
câteva sute. “Fiindcă am interzis fumatul aici, am şi
câştigat clienţi, dar am şi pierdut. Oricum, eu cred că orice
restaurant în care se fumează este de-a dreptul bodegă”, mai zice
Cătălin.
Sigur, locuri pentru
nefumători există în mai toate restaurantele mai mari de 100 de
metri pătraţi, dar majoritatea sunt ca şi inexistente – patronii
n-au avut chef să le separe printr-un perete izolat etanş, aşa cum
cere legea. Pe fumători îi separă de nefumători numai… aerul. În
cel mai bun caz, patronul a fost drăguţ şi a pus o uşă culisantă
sau un paravan printre care, până la urmă, tot se strecoară fumul.
Legea “antifumat” este, de fapt, foarte generoasă cu patronii: care
are sub 100 de metri pătraţi poate alege una din două, fumători sau
nu. Desigur, toate barurile, pub-urile sau cafenelele îi aleg pe
fumători de frică să nu piardă clienţi.
Clubul
care iniţial a interzis fumatul, apoi a trecut şi pe
fumători
Dar să mergem într-un
club rock de 1.000 de metri pătraţi, cu loc pentru fumători şi
nefumători. Sunt în ilegalitate căci spaţiile sunt delimitate doar
prin aer şi atât. Este adevărat, sistemul de ventilaţie
funcţionează, dar din colţul tutungiilor tot mai scapă norişori în
tabăra cealaltă. Nu trag perete despărţitor fiindcă ar strica
peisajul şi clubul n-ar mai da bine.
“Ştiu
că e ilegal ce facem. Legal, ar trebui să trag un perete pe din
două, ca să separ cele două spaţii. Dar nu pot să fac asta căci,
vedeţi, în faţă avem scena pentru concerte rock, live, şi în timpul
spectacolelor clienţii s-ar simţi ca într-o conservă aşa, cu
peretele de sticlă în spate. În primul an când am deschis, în 2008,
tot clubul a fost pentru nefumători, aşa cum era legal. Am pierdut
60% dintre clienţi fiindcă doar noi respectam legea, iar concurenţa
nu. Nu era lege pentru toţi… aşa
că am introdus fumatul. Eu aş vrea să avem numai nefumători, dacă
şi ceilalţi ar respecta legea”, ne explică Adrian, managerul.
Ne roagă să nu spunem numele clubului, de teama controalelor. Dacă
s-ar interzice fumatul peste tot, crede el, la început ar fi o
cădere pentru toate barurile, dar apoi, în câteva luni, şi-ar
reveni. “Şi apoi, dacă în Europa reuşim să nu fumăm în cluburi,
căci este interzis, de ce nu s-ar putea şi aici?”, mai zice.
Fumatul în spaţii închise este interzis în Franţa,
Spania, Italia, Irlanda, Suedia, Marea Britanie şi un opt landuri
din Germania. Mai nou, şi Turcia a votat legea
antifumat.
“Războiul” Comisiei Europene împotriva
fumatului, abia la început
Coordonatorul programului
naţional “STOPFUMAT”, Magdalena Ciobanu, spune că “războiul”
Comisiei Europene împotriva fumatului este abia la început.
“Directiva Comisiei Europene a fost adoptată deja la 17 decembrie
2010, acum aflându-se în dezbatere publică. Aceasta durează, de
obicei, între şase şi nouă luni. Apoi directiva va fi definitivată
şi trimisă spre adoptare către Parlamentul European”, zice
Magdalena Ciobanu. Comisia Europeană a propus deja şi anumite
modificări ale directivei, printre propuneri fiind interzicerea
expunerii la vedere a produselor din tutun în magazine sau
interzicerea fumatului în spaţiile publice din aer liber situate în
vecinătatea locurilor de joacă pentru copii. Interzicerea fumatului
în spaţiile publice deschise, după modelul New York, în
Angajatorii vor salariaţi nefumători, ca să
nu piardă vremea la ţigară
În România, programul
STOPFUMAT destinat celor care încearcă să renunţe la ţigări este
din ce în ce mai căutat, spune psihologul Cătălina Constantin,
consilier la Institutul de Pneumologie “Marius Nasta”. Acolo sunt
ajutaţi cei care doresc să renunţe la tutun. “De la începutul
anului au venit să ceară ajutor aproape 100 de persoane. Personal
am consiliat 28 de persoane în doar două luni”, spune Cătălina
Constantin. Mulţi dintre cei care apelează la consiliere ajung aici
tocmai pentru că fumatul a fost interzis în clădirea în care sunt
angajaţi. Mai mult, spune psihologul, unii angajatori le pretind
angajaţilor să renunţe la ţigări, în ideea că fumatul face
angajatul mai irascibil, îl determină să ia mai multe pauze şi îi
sporeşte şansele de a se îmbolnăvi. Cătălina Constantin consideră
că interzicerea fumatului în baruri şi cafenele ar determina mult
mai mulţi oameni să se lase de fumat. “Dacă îţi este permis să
fumezi într-un bar, fumatul devine o activitate comodă, la care îţi
este mult mai greu să renunţi. În momentul în care eşti
nevoit să fumezi doar acasă, sau afară în frig, nici ţigara nu va
mai fi atât de plăcută, lucru care îţi sporeşte şansele de a te
lăsa de fumat cu succes”. În România există 5
milioane de fumători.
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
