Cântecul sirenei Crin. COMENTARIU LIVE
“Ultima dată când am fost alături de nişte liberali a fost în
iunie 1990, în Piaţa Universităţii. Îmi asum aceste lucruri, aşa
cum îmi asum şi tot trecutul partidului pe care îl conduc”. Aşezat
în stânga lui Crin Antonescu, la şedinţa PNL, Victor Ponta clădea
stângaci punţi de comunicare cu liberalii. Bătea însă la o uşă
ruginită, de mult ieşită din ţâţâni. Partidul Naţional Liberal de
acum are legătură cu Piaţa Universităţii cât are Ion Iliescu cu
Twitter. Nu scuze pentru un trecut de care nu-şi mai amintesc
aşteptau liberalii, ci promisiunea puterii imediate, câştigate fără
prea mare efort.
publicitate
Antonescu a ştiut instinctiv că aşa-i va cuceri pe liderii de
filiale. A expediat în câteva cuvinte chestiunile privind doctrina,
programul şi viitorul politic al PNL, intuind că pe aspiranţii de
baroni îi interesează doar cum să-şi obţină blazonul. Liberalii din
judeţe au înghiţit pe nerăsuflate şi protocolul cu PSD, cu tot cu
principiile economice ale Uniunii Social-Liberale, pe baza cărora
statul român este, în acelaşi timp, şi social şi liberal, are şi
cotă unică şi impozit diferenţiat, depolitizează administraţia şi
promite deja funcţii. Ca să-i atragă de partea sa, Antonescu le-a
susurat procente electorale ameţitoare, degrabă-aducătoare de
voturi. Pentru un partid leneş şi dezorganizat cum este acum PNL,
alianţa cu PSD e mană cerească. În două treimi dintre judeţe, în
special în Oltenia şi Moldova, liberalii locali vor să pună greul
campaniei în cârca pesediştilor, oameni cu resurse şi cu o
infrastructură funcţională încă de pe vremea lui Octav Cozmâncă.
Mai dificil va fi pentru liberalii din Ardeal, unde PSD a rămas
impopular. “Alianţa cu ei ne va costa în jur de patru procente”,
recunoaşte Teodor Atanasiu, şef la Alba. Antonescu a găsit însă
cuvinte meşteşugite şi pentru transilvăneni: ce se pierde în Ardeal
e nimic pe lângă câştigul la nivel naţional.
Nostalgicii dreptei şi ai defunctei Alianţe D.A. deplâng trecerea
PNL la stânga. Cine a privit partidul în ultimii cinci ani nu se
poate să nu fi observat că liberalii autohtoni nu sunt nici de
dreapta, nici de stânga. Fostul premier Tăriceanu şi-a ocupat
ultimul an de mandat cu pomeni electorale pentru profesori şi
pensionari, iar Crin Antonescu este campionul absolut al
populismului. Orientarea PNL ţine doar de moment. Astăzi plânge
pentru pensionari, mâine – pentru micii întreprinzători.
Un partid serios şi-ar fi făcut calcule dincolo de 2012. Ce se va
întâmpla cu PNL după preluarea puterii, cum va rezista tentaţiei
naturale a PSD de a-i minimaliza importanţa în guvernare şi de a-l
neutraliza electoral până în 2016? Cântecul de sirenă al lui Crin a
liniştit toate temerile. Şi chiar dacă-i duce către stânci,
liberalii îi vor fi recunoscători pentru voiaj.
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
