Egiptul nu e Iran
Să ne înţelegem bine: în Egipt a avut loc o revoltă populară, nu
o revoluţie islamică. Din păcate sunt destui care nu pot sau nu au
interesul să vadă asta. Că premierul Netanyahu compară orbeşte
Egiptul cu Iranul e explicabil: Israelul se teme că a pierdut în
Egipt un aliat de nădejde în ofensiva sa împotriva Iranului. Dar
faptul că ideea o ventilează New York Times, prin vocea
influentului publicist Yossi Klein Halevi, aruncă paralela
Cairo-Teheran în cel mai negru ridicol. Ce spunea Halevi săptămâna
trecută: “E o chestiune de timp până când adevărata formaţiune de
opoziţie din Egipt, islamiştii Fraţi Musulmani, va prelua puterea.
Teama Israelului este că Egiptul va merge pe calea Iranului sau
Turciei, cu islamiştii preluând controlul prin violenţă sau
gradual”.
Întâi că pe calea Iranului şiit nu pot păşi sunniţii.
Revoluţia din februarie 1979, condusă de ayatollahul Khomeini de la
Paris şi coordonată de mullahi, are legătură cu evenimentele din
Piaţa Tahrir doar în măsura în care şi una, şi celelalte s-au
petrecut în luna februarie. Cât priveşte Turcia, un stat secular -
care, e drept, are un partid islamic la guvernare – unde nu dă
Allah ca Egiptul s-o ia pe calea Turciei… (În treacăt fie spus,
sub efectul dominoului declanşat de plecarea lui Moubarak, nici
ayatollahul Khamenei nu se simte prea bine: pentru săptămâna care
urmează, opoziţia coordonată de Moussavi anunţă mitinguri de
protest).
Repet, de două săptămâni: Fraţii Musulmani din Egipt nu sunt
terorişti. Ceea ce nu se poate spune despre rudele lor, Fraţii
Musulmani din Yemen, de pildă. Stând de zeci de ani în umbră, apar
mai numeroşi şi mai ameninţători decât sunt în realitate. Fiind
opozanţii tradiţionali ai lui Moubarak şi fiind bine structuraţi
(dar nu ca o organizaţie clericală), vor participa la viitoarele
alegeri cu şanse serioase. Tinerii, muncitorii, intelectualii,
bărbaţii şi femeile, musulmanii şi creştinii copţi care l-au
alungat pe Faraon se organizează abia acum. Dar forţa lor (a
non-violenţei) s-a vădit uriaşă şi e greu de crezut că vor permite
să le fie confiscate idealurile liberale şi să le fie înlocuite cu
aspiraţii teocratice. (Să nu uităm că, la ultimele alegeri,
prezenţa la vot a fost destul de firavă; în septembrie ne putem
aştepta să fie covârşitoare).
publicitate
Dacă New York Times stă sub atenta supraveghere a “Comitetului
pentru Acurateţea Relatărilor despre Orientul Mijlociu în America”
(o organizaţie a lobby-ului pro-israelian, foarte vigilentă) -
(mă… delectez săptămânal intrând pe site-ul CAMERA – The
Committee For Accuracy in Middle East Reporting in America) -
cotidianul elitelor, cel mai influent din Israel, Haaretz (l-am
putea traduce: “Glia”) n-are nicio rezervă în a spune lucrurilor pe
nume. Unul dintre editorialele de duminică se cheamă “Numai cineva
precum Moubarak poate apăra conceptul de democraţie al lui
Netanyahu”. Autorul, Yossi Sarid, face o analiză lucidă a
Orientului Mijlociu, lansând întrebarea pe care nu mulţi au curajul
s-o formuleze: “Exodul de la sclavie la libertate e valabil doar
pentru evrei, nu şi pentru arabi?” Sarid subliniază faptul că, în
ultimele zile, s-au găsit destule voci la Tel Aviv care să-l
batjocorească pe preşedintele Obama şi să-l acuze de ignoranţă, ba
chiar de trădare, frustrări îmbrăţişate şi de posturile de
televiziune care titrau pe tot timpul revoltelor: “Foc pe Nil”,
deşi în Piaţa Tahrir nu se vedea fir de fum, cu excepţia
episoadelor legate de provocatorii Puterii, aşa-zişii manifestanţi
pro-Moubarak.
De altfel, aceştia din urmă au lansat diversiunea sloganurilor
antiamericane şi antiisraeliane, care i-a băgat în sperieţi pe cei
ce văd fundamentalism musulman pretutindeni.
E greu să înţelegi derularea evenimentelor în Egipt şi în
întreaga zonă, privindu-le prin lentilele stereotipiilor. Până când
civilii vor prelua puterea prin alegeri democrate, situaţia e încă
gingaşă la Cairo. Dar cei care au reuşit în 18 zile să-l debarce de
la putere, după 32 de ani, pe Hosni Moubarak n-au dat niciun semn
că s-ar gândi la viitorul lor – pe care acum, în faţa întregii
lumi, încearcă să-l definească şi să-l conceptualizeze – ca la o
jamahirie (republică) islamică.
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
