Noul Cod al Muncii – varianta corectă
“Vom ajunge sclavi pe plantaţia străinilor”. Aşa a descris un
lider sindical efectul aplicării propunerilor Guvernului privind
noul Cod al Muncii. Negocierile privind noul Cod continuă şi în
acest moment. Un reprezentant al patronatelor, de această dată,
susţine că angajatorii străini nu ar fi trebuit “să se bage”,
pentru că nu e ţara lor. Ţara nu este a lor.
Este evident că investitorii străini nu au venit, cu cele câteva
zeci de miliarde de euro, în ultimii ani în România pentru a
subvenţiona angajatul român. Este evident că au venit aici pentru
că forţa de muncă a fost şi încă mai este mult mai ieftină decât în
alte state şi că vor să obţină un profit cât mai bun. Este însă la
fel de evident că, fără ei, România nu ar fi sărit câţiva ani buni
din traseul spre bună-stare şi că fără banii lor nu s-ar fi creat
atâtea locuri de muncă şi nici nu s-ar fi construit mare lucru.
Economia noastră nu era capabilă să producă atât de mult şi atât de
repede.
publicitate
Străinii au fost buni atât timp cât au avut bani destinaţi
României. Atât timp cât au pompat fonduri uriaşe în această
economie de la care ei speră să obţină un profit pe măsură. Când au
retehnologizat fabrici, când au cumpărat companii de stat aflate în
faliment pe care le-au adus pe profit, când au deschis super şi
hipermarketuri, au fost buni. Acum nu mai sunt buni, pentru că nu
au bani sau, dacă îi au, nu mai vor să îi aducă aici.
Ceva trebuie schimbat la Codul Muncii şi este treaba Guvernului
şi a reprezentanţilor angajaţilor şi ai patronilor să asigure o
modificare echitabilă. Angajatul trebuie protejat, însă mai puţin
la comun şi mai mult ca individ. Este anormal să fie aproape
imposibilă, dacă nu legal atunci prin birocraţie, să dai afară un
angajat care nu îşi face treaba. Vorbim despre drepturi care se
acordă orbeşte, la nivel general, deşi, cel mai probabil, numărul
celor care merită aceste drepturi este destul de mic. Nu este
corect nici pentru patroni dar nici pentru angajaţii care chiar îşi
fac treaba. Ei au aceleaşi drepturi pe care le au şi cei care nu
fac nimic sau mai nimic.
În final, cea mai bună protecţie împotriva concedierii, în teorie
cel puţin, este munca, dacă asta este temerea sindicatelor. În
acelaşi timp, orice patron este conştient că, dacă renunţă la
oamenii buni pe care îi are, afacerea va avea de suferit, deci şi
profitul.
Unitatea de măsură în relaţia patron-angajat, în final, ar
trebui să fie munca propriu-zisă şi nu un articol de lege. Este
nevoie de un cadru legislativ clar, care, pus în aplicare, să nu
facă altceva decât să încurajeze munca şi crearea de noi locuri de
muncă. Nu trebuie protejaţi angajaţii, ci dreptul de a munci.
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
