Privilegiul de a ţi se lua banii
În România a devenit un privilegiu să primeşti lucrul pentru
care ai plătit. Cel puţin aşa se comportă vânzătorii de bunuri şi
de servicii, de la doamna care vinde la magazinul din colţ la
taximetristul veşnic obosit sau la instituţiile statului. Doamna
din colţ se uită mirată când îi ceri restul exact, taximetristul
“uită” să pornească aparatul iar statul te obligă să pierzi timp şi
să câştigi dureri de cap pentru a-l plăti cât mai bine pentru
puţinul pe care îl face.
România este o ţară a vânzătorilor, în care cel care plăteşte
este tratat de parcă i s-ar face o favoare că i se iau banii, motiv
pentru care scumpirile sunt operate fără nicio legătură cu mersul
economiei.
publicitate
Mulţi s-au aşteptat ca scăderea consumului, ca urmare a blocării
creditării, a creşterii şomajului şi a tăierii salariilor, să
deturneze piaţa dinspre vânzători înspre cumpărători. În continuare
însă comercianţii au senzaţia că pot cere cât vor pe marfa lor şi
că marfa lor va continua să se vândă suficient de bine cât să nu
dea faliment. Economia nu funcţionează. Mecanismul cererii şi
ofertei este stricat şi principalul vinovat este statul, cu toate
instituţiile sale. Pieţele fie nu sunt bine reglementate, fie
funcţionează mai mult la negru, cum ar fi cazul industriei
alimentare, fie, pur şi simplu, consumăm în continuare mult mai
mult decât producem.
În România mâncarea se scumpeşte pentru că importatorii citesc în
Financial Times despre criza alimentară care va zgudui planeta. În
România mâncarea se scumpeşte şi pentru că producătorii locali nu
produc destul. Şi nu produc nu pentru că nu au pământ (pentru că
au), ci din cauza subvenţiei, după cum susţin reprezentanţii lor.
Subvenţie care, deşi este acordată de ani buni, nu s-a regăsit
niciodată în investiţii, ci doar în marja de profit.
În România benzina se scumpeşte pentru că se poate. Pur şi
simplu. Liderul pieţei a anunţat vânzări în creştere cu 16% (ca
valoare) după ce şi-a scumpit produsele cu 15%. A mai anunţat, de
asemenea, şi cel mai mare profit înregistrat de când compania a
trecut de la stat la privat. În ciuda scumpirilor a vândut
suficient de bine cât să raporteze un profit record.
Deasupra tuturor stă însă statul, acest mecanism stricat de
încasat bani doar de la unii pentru a-i cheltui pe alţii. Când se
estimează că în România lucrează circa un milion de angajaţi pentru
care nimeni nu plăteşte niciun fel de taxe deficitul de la fondul
de pensii este lesne de explicat, chiar şi în condiţiile unei
societăţi în continuă îmbătrânire. Şi lista continuă.
Statul român nu cunoaşte valoarea banilor şi a muncii. Marea
problemă este că el insuflă acelaşi sentiment (prin încurajarea
evaziunii şi a furtului din bani publici – prin nepedepsirea lor)
unei mari părţi a mediului privat.
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
