no title
Deşi ninge fără drept de apel,
chiar dacă am intrat binişor în martie, îţi vine să te rezemi de
“ulucile” Kiseleffului de partid şi, cu ochii la monumentala
clădire a sediului PSD, să te întrebi “franţuzeşte” – ou sont les
neiges d’an ţărţ?
Unde sunt agapele cu lăutari explodate prin cotloanele patriei,
acolo pe unde era pământul cel mai gras şi deverul cel mai bun,
de-şi întindeau pesediştii cu dare de mână hanuri, crame şi
restaurante? Şi cum li se mai umfla lor “tupeul” pe sub ştofe şi
prin buzunare, de le lua aerul şi bunul-simţ şi te trăgea câte unul
de mânecă. “Asta să scrieţi voi, bă, acolo la presă, ce frumuseţi
am construit noi prin ţară”, îţi spuneau.
publicitate
Unde sunt mesele câmpeneşti de sute de metri, întinse între
dealuri, la o aruncătură de băţ de Roman – oraşul, nu Petre -,
pline cu fripturi cât urma de urs, lăsată în pământul reavăn,
printre care alergau cu părul în vânt zeci de ospătari cu ochii cât
cepele ca să nu-i vadă şomând starostele Cozmâncă?
Unde sunt vanghelioanele şi “genocidul” purceilor de lapte, feliaţi
în exces şi udaţi în valuri de şampanii după câte-o conferinţă
naţională bucureşteană?
Nimic n-a mai rămas din bunăstarea partidului de altădată. Doar
datoriile acumulate în şapte ani de secetă, ca în blestemele
Egiptului. Opoziţia este mai distrugătoare ca invazia lăcustelor,
ca lipsa apei, ca viforul nedreptăţii. Dacă Putere nu e, nimic nu
e.
Şi iată acum partidul nevoit să trimită oameni în şomaj pentru că
nu mai face faţă cheltuielilor – cu sediile, cu utilităţile, cu
salariile, cu campaniile, cu datoriile istorice ale lui Geoană, un
om despre care mulţi îşi aduc aminte cu nostalgice scrâşnete din
dinţi.
“Am restructurat 80 de oameni”, spune Ponta. “Pe 63 dintre ei nu
i-am văzut în viaţa mea. Erau pe state, aduşi de cine ştie cine, ca
să facă cine ştie ce”. Poate pe fantomele, nu?! O casă ca a PSD,
veche şi somptuoasă, musai să aibă pe state şi niscai fantome
plătite rezonabil. Întreţin atmosfera, fac să salte mesele, fac ca
vântu – fenomenul, nu Sorin Ovidiu.
În ceea ce mă priveşte, sincer, nu cred că 63 sau 80 de oameni au
creat probleme unui partid aşa de mare, deşi, dacă e s-o spunem
corect, decât să-i plăteşti degeaba, cum spune Ponta, mai bine să
nu-i plăteşti deloc. Problema PSD este impresia pe care a avut-o
cândva că Puterea e nesfârşită şi creată doar pentru oamenii săi.
Că poate cheltui oricât şi oricum pentru a sta mereu în capul mesei
şi a da ordine cui, cât şi unde să plătească oamenii săi puşi în
funcţii.
Ponta spune că el nu e omul care să dea vrabia din mână pe cioara
de pe gard şi să îndatoreze partidul până la a opta generaţie după
el şi că mai bine îşi face ordine în partid şi plăteşte totul legal
şi corect, din cotizaţii. Să dea Dumnezeu, deşi puterea te lasă
fără aer şi-ţi taie echilibrul.
De exemplu, eu nu pot să uit cum a căzut Boc, la Andrei Gheorghe în
emisiune, doar gândindu-se la putere.
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL