embed embed embed embed embed embed embed
Embed This Video embed
Share This Video embed
bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark bookmark
embed test
Rate This Video embed
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading ... Loading ...
embed embed embed embed embed embed embed embed
Monica Macovei despre cazul Roberta Anastase şi altele: „Problema e că nu s-a acţionat şi s-a păstrat tăcerea” – dialog în redacţia gândul cu Cristian Tudor Popescu

Monica Macovei despre cazul Roberta Anastase şi altele: „Problema e că nu s-a acţionat şi s-a păstrat tăcerea” – dialog în redacţia gândul cu Cristian Tudor POPESCU -

-
Bună ziua stimaţi cititori şi spectatori, telespectatori ai
gândului… Îi spun bine aţi venit doamnei ministru Macovei la ziarul
gândul…

publicitate

- Bine v-am
găsit! Bună ziua!…

-
…unde ne-am mai întâlnit şi altădată. De data asta însă vom fi şi
în direct cu cititorii, cu telespectatorii noştri, care cred că ar
fi curioşi, stimată doamnă europarlamentar Macovei, să afle cum se
simte o combatantă ca dumneavoastră în spatele frontului românesc,
la Bruxelles, dacă aveţi şi pe acolo lupte de dus… dacă vă mai
sfătuiţi cu domnul Becali la o cafea, cu doamna Elena
Băsescu…

- Lupte sunt de
dus oriunde atunci când ai obiective de atins, obiective care nu
sunt uşoare. La Bruxelles, unul dintre obiectivele mele este o
politică a Uniunii Europene anticorupţie, aplicabilă în toate
statele membre şi cu un mecanism de monitorizare. Nu e uşor deloc,
n-a fost uşor nici în România, nu e uşor nici acolo. Deci, da,
acuma lupt în continuare. Cu domnul Becali nu am schimbat nici un
cuvânt niciodată, de când sunt în Parlamentul European. Cred că
ne-am văzut aşa pe culoar de două-trei ori, n-a salutat… Iar cu
Elena Băsescu ne salutăm, cafea n-am băut…

- Nu
prea arată bine această imagine pe care ne-o descrieţi… mă gândeam
că acolo fiind o mână de români, în ultimă instanţă, se poate trece
peste apartenenţele politice…

- … dar domnul
Becali nu ştiu dacă are vreun dosar, dacă face ceva, despre asta e
vorba… Deci trecem, ne vedem, mă văd cu cei de la liberali, cu
socialiştii, dacă lucrăm pe dosare comune…

-
Nici cu doamna Elena Băsescu, care este colegă de partid cu
dumneavoastră?

- Cu doamna
Elena Băsescu vorbesc, ne salutăm şi schimbăm câte o
vorbă…

-
Poate că dacă aţi fi discutat cu dânsa înainte aţi fi ajuns la o
concluzie comună, pentru că domnişoara Băsescu a avut o opinie
total diferită de cea a dumneavoastră, din ceea ce aţi prezentat în
conferinţa, întâlnirea PDL de ieri…

- …vă referiţi
la vechime…? Da… Ar trebui să ştiţi în primul rând că împreună cu
Cristi Preda şi Sever Voinescu am trimis o scrisoare preşedintelui
de partid şi BPN-ului acum circa zece zile în care am solicitat să
se ia o astfel de decizie de derogare, dar n-am spus de principiu,
pentru oricine, care nu are 5 ani vechime şi care ar vrea să
candideze la conducerea partidului. Aţi văzut… ieri răspunsul a
fost da, de principiu, dar persoana care vrea derogarea în mod
individual, trebuie ea individual să spună “vreau să candidez şi,
ca atare, vreau derogare”. Sigur, opiniile diferă… eu cred că e
bine să fie deschisă această uşă…

- De
ce?

- …pentru că te
duci într-o competiţie şi în clipa în care mi-ai dat o derogare să
pot să candidez la funcţia de preşedinte al partidului fără 5 ani
vechime… eu mă duc în competiţie şi mă duc în faţa partidului, adun
filiale, semnături şi e un vot… că nu am vechime sau din orice alt
motiv… nu mă vor vota… Deci, având în vedere această competiţie,
cred că cererea noastră a fost justificată…

-
Dar, totuşi, aici este vorba de experienţa directă în partid,
dincolo de vârstă şi de experienţa profesională, experienţă directă
în partid… 5 ani nu mi se pare mult pentru un partid de
dimensiunile PDL-ului, ca să accezi la funcţia de
preşedinte…

- Sigur… poate
să fie aşa…

-
Aveţi un caz, concret, care ar reclama o derogare particulară…
Deci, aveţi pe cineva în vedere care ar putea fi
preşedinte?

- N-am vrut să
existe o aprobare de principiu. Poate că-i aşa, şi contează foarte
mult 5 ani, 3 ani sau 10 ani vechime. Dar decid oamenii la vot
asta… dacă se uită la mine, îmi aud obiectivele… şi o să aibă în
vedere şi faptul că nu am 5 ani vechime…

-
Da… dar e posibil ca unii să vină în acest partid de mai puţin de
un an şi să dorească brusc să fie preşedinţi…

- …şi să
dorească, dacă-i votează partidul… partidul decide…

- De
acord, dar, din punct de vedere al imaginii partidului în exterior,
astfel de candidaturi hazardate nu ar face deloc bine, adică
personaje foarte nou-venite care să facă lucrul acesta… nu ştiu
dacă e bine… De pildă, domnul Baconschi… Credeţi că a făcut bine
autopropunându-se prim-vicepreşedinte? A făcut bine? Dânsul ştiu că
e venit de curând în acest partid…

- Deci, eu în
continuare, cred că această aprobare… că această vechime e bine să
dispară şi te duci în competiţie şi-ţi prezinţi ideile şi
obiectivele…

- Am
înţeles asta… Răspundeţi-mi la întrebare: e bine ce-a făcut domnul
Baconschi?

- Da, vreau să
vă spun că poate discutăm că nu e bine, dar nu din această
perspectivă că e nou în partid. Cred că, în primul rând, trebuie să
spui ce vrei, ce obiective ai, ce viziune ai pentru partid şi ţară
şi cum vrei s-o atingi şi ce vrei să faci… Vreau să fac 1, 2, 3… Nu
vreau să fiu preşedinte sau vicepreşedinte…

-
Poate că şi-o va prezenta…

- Ordinea este
să spui ce vrei să faci, cum serveşti tu partidul şi ţara, în
eventualitatea în care partidul e la guvernare şi apoi
funcţia…

-
Deci, altfel, nu vedeţi nimic în neregulă cu faptul că, venit de
foarte curând în partid, dânsul vrea să conducă, practic, acest
partid. Vrea o funcţie de conducere înaltă… Nu vedeţi nicio
problemă?

- Cu vechimea,
nu văd pentru nimeni… cu modul în care îţi prezinţi această
opţiune…

- Am
înţeles… Încercând să înţeleg demersul dumneavoastră de ieri, din
întâlnirea PDL, m-am gândit la un gest sinucigaş, pentru că atunci
când faci un demers şi nu obţii niciun vot din toată sala aceea…
N-a fost nimeni alături de dvs., în afară de domnul Preda şi domnul
Voinescu. Mă gândeam că, cine întreprinde aşa ceva în cadrul unui
partid şi nu în cadrul unui cenaclu literar, acolo e un partid
greu, un partid mare, un partid de guvernământ, ca să începeţi un
demers în felul acesta… Bine, nu ca la comunişti… că la comunişti
se spunea să se pregătească bine şedinţa… o şedinţă trebuia bine
pregătită, se ştia cine o să ia cuvântul, cine o să înfiereze pe
cine, care sunt rezervele care trebuie să se ridice să salveze
situaţia, totul era, în general, bine pus la punct… Ei nu, nici
chiar aşa, dar totuşi, cum v-aţi dus cu crucea în stânga, cu sabia
în dreapta, şi cu pieptul liber, într-un partid ca
PDL?

- Ne-am dus cu
mult curaj, după cum s-a văzut, cu convingerea că obiectivele
noastre sunt foarte bune şi pentru partid, sau pentru partid, în
primul rând. Lucrurile nu s-au întâmplat aşa peste noapte. Anul
trecut am lucrat la propuneri, în comisia de statut, am fost membră
şi eu, şi Cristi Preda, şi am făcut aceste propuneri şi am lucrat
multe zile în comisia de statut, cu 20 de oameni… Deci nu era ceva
nou despre care cei din partid au aflat ieri sau alaltăieri. Şi
s-au aprobat în Biroul Permanent Naţional al partidului, destul de
recent, iar ieri s-au respins… Cei care, cu excepţia domnului Emil
Boc, cei care le aprobaseră în Biroul Naţional Permanent, cu scurtă
perioadă în urmă, ieri au avut o altă poziţie… Acuma sigur, noi
venim într-o lume în care există consecvenţă. Eu nu am să spun
astăzi altceva decât am spus acum o săptămână, sau acum un an, pe
această chestiune, pe o anumită chestiune punctuală. Deci dacă
vorbim de tactici, noi suntem consecvenţi, previzibili şi oneşti.
Iar eu cred că asta în sine este o tactică în această lume politică
din România, în care se minte, se păcăleşte, tot timpul trebuie să
te gândeşti pe la spate îşi dau mâna unul cu altul, eu refuz să fac
aşa politică, că nici nu pot, nici nu-i felul meu… Tot timpul o să
fiu previzibilă… Am să spun şi am să fac ce cred…

-
Bun. Dar ce vreţi să faceţi, de fapt? Prin acest demers,
dumneavoastră aţi solicitat ca să fie automat suspendaţi din partid
cei…

- …trimişi în
judecată prin rechizitoriul procurorului…

- …
ca să existe şi o concretizare a dosarului prin trimitere în
judecată de către procuror, însă nu se judecă nimic de către
judecător, procurorul decide…

- Deci
procurorul decide trimiterea în judecată şi apoi dosarul se duce în
instanţa de judecată. Cât timp eşti în cursul procesului în
instanţa de judecată, să fii suspendat. Exemplul e de la PDL,
domnul Falcă, dincolo domnul Năstase, domnul Chiuariu de la
PNL…

“Prezumţia de nevinovăţie nu are nicio legătură cu
decizia partidului”

- O
chestiune care mi se pare foarte importantă, mai ales pentru un
jurist ca dvs. şi pentru un membru marcant al societăţii civile.
Aţi spus că prezumţia de nevinovăţie este apanajul justiţiei… Eu,
în calitate de jurnalist, şi membru al societăţii civile, credeam
că prezumţia de nevinovăţie trebuie să caracterizeze mai mult decât
relaţiile dintr-un partid, relaţiile între oameni…

- Asta este o
chestiune morală în care eu vă propun să nu intrăm, dar… Da, asta
susţin, că prezumţia de nevinovăţie e o chestiune juridică şi ea
trebuie respectată şi aplicată în cadrul unui proces penal, anchetă
sau proces penal…

- Şi
în afara lui, nu?

- Am să vă
explic. Prezumţia de nevinovăţie înseamnă, pe scurt, ca nimeni din
cei care au de-a face cu dosarul meu, poliţist, procuror,
judecător, pentru că au puterea să iau decizie în dosarul meu,
niciunul dintre ei să nu se pronunţe că aş fi vinovat înainte de
soluţia definitivă. Dar nu are nicio legătură cu decizia pe care
trebuie să o ia partidul, care nu mă trimite la închisoare, că
asta-i diferenţa… Judecătorul mă poate trimite la închisoare, dacă
spune că sunt vinovat… În partid, ce-o să se spună? Există
suspiciunea, că tu Monica, ai făcut asta, da? Şi atunci stai
deoparte cât timp se judecă procesul.

-
Suspendarea din partid e o sancţiune!

- …da e o
sancţiune care, repet…

-
Care se dă pentru ce?

- …Nu te duce la
închisoare…

- Nu
trebuie să te ducă la închisoare. Există pedepse care nu sunt cu
închisoarea, există amenzi penale, există pedepse cu suspendarea,
nici alea nu te duc la închisoare…

- Este o
sancţiune…

-
Sigur că da, pentru ce-o daţi?

- O dau pentru
faptul că asupra acelei persoane, din punct de vedere al
societăţii… Există o suspiciune că a comis o faptă
penală…

-
Această sancţiune, pe cale logică, induce prezumţia de vinovăţie,
din moment ce este sancţionat.

- Când iei o
astfel de decizie în partid, sau să-i ceri unui ministru să-şi dea
demisia, astea sunt chestiuni de moralitate şi integritate, nu sunt
juridice şi nu sunt de nici un fel de prezumţie. Deci nu spun nici
prezumţia că eşti vinovat… dar până atunci…

-
Asta-i altceva, să-şi dea demisia…

- …dar până
atunci…

- Să
nu le amestecăm. O discuţie între preşedintele partidului şi un
membru marcant care are o problemă e altceva. De pildă, cazul
doamnei Ridzi, dacă îmi aduc bine aminte, aşa s-a procedat atunci…
Domnul Boc, după îndelungi tergiversări şi ţinut cu dinţii de
scaunul de ministru de către doamna Ridzi, a avut loc ce spuneţi, o
discuţie între primul-ministru şi dânsa, în urma căreia şi-a
schimbat fulgerător atitudinea doamna Ridzi şi şi-a dat demisia. E
altceva. Dar dvs. aţi propus ca automat, nu de la caz la caz,
automat toate persoanele care se află în starea de trimitere în
judecată de către procurori să fie suspendate din partid. Or, eu nu
spun că e bine, că e rău, eu spun că logic asta înseamnă prezumţie
de vinovăţie. Îi aduceţi respectivului o daună. Suspendarea din
partid înseamnă o pedeapsă pentru respectivul. El nu-şi mai poate
exercita nişte drepturi ca membru de partid. De ce asta? Pentru că
planează suspiciunea asupra lui?

- Da, dar nu e
aici vorba de prezumţie. Eu nu ştiu dacă tu la partid eşti vinovat
sau nu. Dar în acest moment, o autoritate a statului a făcut un act
împotriva ta, te-a trimis în judecată, a considerat că a adunat
suficiente probe pentru asta şi atunci este o chestiune firească
asta. Tu ai o funcţie în partid, faci ceva, promovezi idei
politice… da, despre asta-i vorba… În primul rând nici nu eşti
credibil. Cum să creadă lumea în tine când tu eşti în această
situaţie şi te duci şi le vorbeşti despre ce?

-
V-a dat un exemplu colegul dumneavoastră, domnul Berceanu. Dânsul a
amintit cazul domnului Banias de la Constanţa, care s-a aflat acum
sub tirul procurorilor, a fost pus sub urmărire penală, după care i
s-a retras această acţiune, s-a considerat că s-a greşit, că nu era
cazul să facă lucrul ăsta. Or, n-aţi văzut dosare penale,
dumneavoastră ca ministru al Justiţiei, nu numai la PDL, în
general, n-aţi văzut dosare penale instrumentate de domnii
procurori, în pripă…

- Domnul
Popescu, aici e o chestiune şi de încredere în justiţie… Văd că
mare parte din clasa politică susţine, mută prezumţia de
nevinovăţie în spaţiul ăsta de partid. Nu are ce căuta, ea există
numai în justiţie. Pentru că numai judecătorul…

- Şi
în spaţiul de partid ce funcţionează?

- Trebuie să
existe alte principii…

- De
pildă, integritate, da?

- Şi de
încredere…

-
Perfect.

- Eu, ca
politician, mă duc la oameni şi le spun oamenilor: “Urmaţi-mă!”. Eu
trebuie să fiu un exemplu pentru ei, trebuie să creadă în mine,
chiar dacă nu sunt ministrul Justiţiei, nu ştiu… Orice fac, turism,
economie…

- Vă
propun eu ce să faceţi…

- Trebuie să
aibă încredere în mine…

- Cu
totul de acord… Dacă sunt preşedintele Camerei Deputaţilor. Mă
numesc Roberta Anastase şi în văzul unei ţări întregi am furat
voturi, nu am fost urmărită penal pentru asta, n-am un dosar, nu
sunt trimisă în judecată, dar astea sunt apanajul justiţiei.
Discutăm pe principiile integrităţii pe care dvs. le enunţaţi
pentru partid. Atunci de ce doamna Roberta Anastase nu intră în
viziunea, în vizorul dvs., ca persoană care ar trebui să fie
suspendată din partid pentru că nu mai are
credibilitate?

- În viziunea
mea intră categorii şi proceduri. Deci nu intră oameni. Eu nu m-am
gândit la oameni când am scris aceste criterii…

-
Nici eu. V-am dat un exemplu.

- Şi acolo sunt
foarte multe lucruri. Sunt trei categorii de fapte, sunt multe
feluri de sancţiuni. Trimiterea în judecată este un criteriu
obiectiv. E unul dintre criteriile obiective în raport de care un
partid…

-
Dacă ţinem seama de criteriile obiective din justiţie, atunci
trebuie să ţinem seama şi de prezumţia de nevinovăţie, că şi ea
face parte din justiţie. Vă propun să fiţi consecventă, cum aţi
spus că sunteţi… În general sunteţi, de-a lungul vremii aţi
dovedit-o. Deci dacă luaţi în considerare trimiterea în judecată ca
fiind un criteriu obiectiv. Mi-aţi spus că la doamna Anastase nu
luaţi în considerare, că n-are trimitere în
judecată…

- Sunt alte
fapte. Nu vreau să discut pe persoane…

-
Deci nu vă era de-ajuns integritatea…

- Poate că ar fi
intrat…

“O bătălie politică trebuie dusă cu oameni curaţi.
Sau nu foarte murdari”

-
Dânsa are mâinile suficient de murdare, în calitate de chirurg… Aţi
dat exemplul ăsta. Nu ne mai interesează praful de pe mâinile
chirurgului. Are mâinile suficient de murdare când bate cu
ciocănelul în masă la Camera Deputaţilor?

- Probabil… da…
cum e clasa politică românească. Ştiţi de ce ezit? Pentru că îmi
pare corect să discutăm, dacă vreţi să discutăm exemple de peste
tot…

-
Bineînţeles că discutăm de cine vreţi, dar am vrut să fiu strict
logic cu criteriile dvs., cu criteriul integrităţii pe care l-aţi
desprins de criteriile obiective. Mai întâi, aţi spus, în justiţie
prezumţia de nevinovăţie funcţionează, şi numai acolo, şi aţi
definit-o foarte bine. Dar în partid funcţionează criterii care nu
ţin seama de prezumţia de nevinovăţie, pentru ca să aplicaţi ceea
ce aţi spus, şi în această logică, eu v-am introdus-o pe doamna
Anastase. Nu-mi spuneaţi asta, nu aveam cum s-o introduc. Şi acum
dvs. recunoaşteţi că în această logică doamna Anastase are mâinile
uşor murdare… şi se înscrie în criteriul
dumneavoastră…

- Şi acum în
Statut să ştiţi că există posibilitatea suspendării pentru fapte
grave. Trebuie să se întrunească comisia partidului, comisia de
etică şi să decidă ce fapte sunt grave sau nu…

-
Cum e şi la doamna Anastase. Ea nu-i penală
deocamdată…

- Problema este
că nu s-a acţionat şi s-a păstrat tăcere. Mi-aduc aminte, sigur,
aceste cazuri notorii şi care au legătură cu justiţia fiindcă peste
tot, în toate partidele, văd că sunt înţepeniţi acolo, nu pleacă de
pe funcţii cei trimişi în judecată… Aţi mai ridicat o problemă şi
s-a ridicat şi ieri la acea şedinţă… a încrederii în justiţie… Aţi
spus că sunt probabil procurori care, în fine, trimit în judecată
pe alte criterii decât probe obiective. Sau că putem să ne
încredem…

- Eu
vă spun doar ce am constatat cu toţii uitându-ne la televizor în
ultimii doi ani… Nenumărate cazuri de persoane publice care au fost
arestate şi apoi eliberate. Domnii procurori au formulat nişte
motive pentru arestare, iar eu am ajuns, ducându-mă la televizor şi
fiind întrebat după a n-a situaţie de felul acesta, în care
respectivii erau ţinuţi 24, 48 de ore, cel mult o săptămână, şi
după aceea eliberaţi. Când, de pildă, am fost întrebat în momentul
arestării domnului Vântu, am spus: “Sunt curios cât rămâne în
puşcărie”. Nimic altceva, pentru că deja ştiam cum merg lucrurile.
Eu nu spun că respectivii erau nevinovaţi. Sau că erau vinovaţi.
Dar faptul că atâtea cazuri în faţa opiniei publice au fost
instrumentate de Procuratură şi arestarea nu a fost menţinută în
atât de numeroase cazuri ultramediatizate este de natură să scadă
încrederea populaţiei în actul de justiţie.

- Da. În primul
rând, aş face un comentariu. Toţi politicienii investigaţi de 5 ani
încoace spun: “Am încredere în justiţie, nu am încredere în
procurori, care mă cercetează, sunt abuzivi. Am încredere în
justiţie, abia aştept să mă duc în justiţie.” Şi când se duc în
justiţie, adică la judecători, ce fac? Amână, amână, amână şi cer
amânarea. Trag de timp, eventual să-şi prescrie fapta. Ce vreau să
spun cu asta? Că dosarele au fost politice şi vreau să mă duc la
judecător, e un discurs gol de conţinut şi mincinos.

-
L-am auzit de zeci de ori…

- Mi-e teamă să
nu existe şi oameni care să înceapă să creadă în el. Doi. Că am
reflectat asupra acestei chestiuni… Iei o astfel de sancţiune
gravă, suspendarea din partid, pentru că eşti trimis în judecată
într-o ţară în care nu există o totală încredere în actul de
trimitere în judecată.

-
Pentru că nu ţine de judecători, ţine de procurori…

- Dacă
cineva are mai multă încredere în acest moment, să ştiţi, din afara
ţării, are în procurorii anticorupţie, care au avut şi pregătire
şi…

- Eu
vă spun ce vede lumea la televizor.

- …ce i se spune
la televizor…

-
Păi ce să i se spună? Vede cum sunt eliberaţi atâţia, pe bandă
rulantă… pe care procurorii i-au considerat demni de
arestare…

- Au adunat
probe… probele acelea se şi fac publice, când ajunge dosarul în
instanţă… Şi apoi judecătorul consideră că nu trebuie arestat, ci
dă interdicţie de a părăsi ţara… nu înseamnă că nu sunt probe de
vinovăţie, înseamnă că au apreciat diferit. Sau te arestează
judecătorul la fond pentru 29 de zile şi peste 5 zile celălalt
judecător de la recurs te pune liber. Aicea este între doi
judecători. Asta-i o altă problemă, că a apreciat fiecare probele
altfel. Dar nu trebuie să te ducă la a spune: “În ăla am încredere,
şi în ăla nu.”

-
Doamna ministru, e vorba de număr aici. Costiniu, Căşuneanu, Locic,
Popoviciu, Diaconescu, Becali, Vântu, mai continui? Oamenii nu stau
să facă filosofia justiţiei… Se uită şi ei, şi văd… Atâtea cazuri
în care cătuşe, televizor, luat-dus şi dat drumul…

- Şi care e
concluzia?

-
Concluzia e că ceva nu e în regulă… Fie domnii procurori nu sunt în
stare să instrumenteze ca lumea cazul, să se confirme decizia de
arestare, fie că de partea cealaltă există nişte căi obscure ale
domnilor judecători, care ţin tot de justiţie şi care duc la
eliberarea acestor oameni… oricum am da-o, tot prost este pentru
justiţia din România…

- Da. Primul
motiv, aş spune eu cel mai important, este lipsa unei
jurisprudenţe, unei practici unitare… Dacă vă aduceţi aminte,
discuţie veche, tot de 5 ani… Trebuie să existe nişte noţiuni care
să urmeze, nişte criterii… Ce înseamnă pericol public, sau asta,
sau asta? Acuma toate aceste dosare pe care le-aţi menţionat,
pentru că au ajuns la judecător cu propunere de arestare
preventivă, au fost făcute publice. Eu cred că toată lumea a văzut,
în toate aceste cazuri, că sunt probe, nu sunt dosare inventate,
da?

- E
o problemă de logică aici… Revin…

- …pentru că
sunt cazuri în care n-am încredere în justiţie, pentru că stau în
acest cerc vicios şi nu fac nimic, nu mă mai mişc de
aici…

-
Ştiţi de ce aţi intrat, după părerea mea, într-un cerc vicios? Din
cauza unei probleme de logică, nu de justiţie. Şi anume: aşa cum
v-am spus că intra şi doamna Anastase în chestiunea integrităţii,
câtă vreme lăsaţi deoparte justiţia în judecăţile de partid, că
asta faceţi… În clipa în care folosiţi din justiţie criteriul
obiectiv al trimiterii în judecată, cum o numiţi dvs., într-o
judecată de partid, atunci aduceţi pe cale logică obligatoriu şi
prezumţia de nevinovăţie. Pentru că ea este tot în justiţie, lipită
de trimiterea în judecată. Deci dumnevoastră nu puteţi să
spuneţi…

- Trebuie să mă
respecte cine mă condamnă… Dacă judecătorul mă judecă…

-
Păi, da… Blaga, în partid, vă spune dvs., ridicând tonul: “Vinovat
e atunci când se bate cu ciocanul în masă de către
judecător”…

- Dar lumea are
încredere în el… dar lumea are încredere în cineva care e trimis în
judecată, să vină acum să zică “Adrian Năstase…”, să vorbească
despre corupţie… sau obiectivul meu politic e ăsta… Nici domnul
Falcă, sau Voiculescu care e trimis în judecată…

-
Uitaţi cum mă gândesc eu. Dacă nu făceaţi apel la criteriul ăsta
obiectiv, cu propunerea dvs., care este însă o propunere cu sens
moral, o propunere dificil de înaintat într-un partid. Eu înţeleg
foarte bine lucrul ăsta. Dar dacă nu vă refereaţi la criteriul
acesta obiectiv, luat din justiţie, al trimiterii în judecată şi
duceaţi totul în zona eticului din partid. A comisiei de etică. Şi
această comisie, poate, încărcându-se cu sens, să ia cazul cum ar
fi cel al lui Ridzi, cel al lui Păsat, cel al lui Falcă, cel al lui
Solomon, să le analizeze pe criteriile de partid ale integrităţii,
unde nu mai dăm socoteală în legătură cu trimiterea în justiţie şi
unde nu poate nimeni să ne mai vorbească de prezumţia de
nevinovăţie şi de ciocanul judecătorului în masă. Pentru că judecăm
noi în partid. Şi o astfel de comisie de etică ar putea decide că
tovarăşul cutare este suspendat din partid pentru că aşa am decis
noi în urma analizei cazului. De la caz la caz…

- Sigur… Dar
asta există, o persoană poate fi suspendată pentru fapte grave…
toate astea puteau fi încadrate la fapte grave, cine aţi spus
dumneavoastră: Păsat, Solomon, Ridzi… Dar nu s-a făcut asta. Şi
atuncea eu, dacă văd că nu se face şi că nu s-au luat aceste
decizii, atunci încerc să determin, să oblig să facă, gândesc ca un
om care face o lege… Ăsta-i comportamentul tău, să nu respecţi
asta, atunci, hai că-l fac mai clar, şi am pus situaţiile
clare…

-
Intrând într-un fault logic care a fost imediat speculat de către
adversarii dumneavoastră din partid, după cum aţi
văzut…

- Un om moral
poate să reprezinte un lider politic, te pot urma
oamenii…

-
Ştiu… aveţi dreptate… dar eu încerc să fiu strict logic şi atât.
Foarte important mi se pare altceva. Ce-aţi urmărit dumneavoastră
prin acest demers al suspendării automate? Doriţi să refaceţi
imaginea partidului pentru a obţine voturi din nou în alegeri, aşa
cum s-a exprimat domnul Cristian Preda, că urmărim să obţinem două
milioane de voturi, şi nu voturile primarilor? Sau chiar urmăriţi
să reformaţi acest partid în care cazurile Ridzi, Solomon et Comp.
sunt doar nişte puncte negre pe care dvs. le-aţi da cu fond de ten
prin această suspendare şi de obicei punctele astea negre de pe
faţă sunt rezultatul unei boli interne grave. Deci, ce vreţi? Să
îmbunătăţiţi imaginea partidului ca să aibă şanse în alegerile din
2012 sau chiar să intraţi cu bisturiul în ce a ajuns Partidul
Democrat-Liberal, faţă de cum era cu nişte ani
înainte?

- Răspunsul e,
cred, evident. Şi aţi şi formulat aşa întrebarea…

- Nu
e evident… Domnul Preda a spus foarte limpede, colegul dvs. de
platformă, că “vrea voturi”. A făcut o socoteală de
imagine…

- Trebuie să
facem ceva real. Şi ăsta este unul din mijloace. Dacă până acum nu
s-au luat aceste decizii politice, în aceste cazuri concrete, hai
să facem nişte reguli clare. Oricum cred că regulile clare, elimin
arbitrarul şi cel ambiguu, obligă oamenii la anumite comportamente.
E mai dificil când fiecare face cum vrea şi poate interpreta
statutul sau legea cum vrea. Deci norme clare, comportamente clare
şi mai uşor de văzut dacă sunt bune sau nu. Asta încercăm să facem.
Şi da, asta înseamnă, până la urmă, poate scoţi nişte puncte negre,
cu nişte paşi, cum or fi ei, spre o reformă a partidului. Dar o să
mă întorc la ce a spus Cristi cu primarii. Aş vrea pentru cei care
ne ascultă şi ne şi privesc să fie un lucru foarte clar, că în
acest moment, astfel de prevederi, gen suspendarea automată… nu
există în nici un statut, în nici un partid din România. De asta am
şi spus, suntem altfel decât PSD şi PNL. Deci asta ar fi fost un
mare atu în plus, evident…

-
Atu, în ce? În ce bătălie, în ce confruntare?

- Orice bătălie
politică duci, trebuie s-o duci cu oameni curaţi. Sau nu foarte
murdari…

În ediţia de mâine partea a doua a
interviului.

Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info



Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu