Deschideţi lojile, nimeni nu mai sare!
Flori şi pace pe 8 martie în Parlament. Premierul Emil Boc a
vorbit “foarte clar şi răspicat” şi, totodată, “sincer şi direct”
despre muncă. Nimeni nu l-a huiduit, fiindcă Opoziţia, ca formă de
protest, a decis să se distreze pe culoare şi, mai ales, nimeni nu
s-a aruncat în cap din loja sălii de plen. Reprezentanţii naţiunii
şi-au menajat, reciproc, nervii, având grijă să se protejeze
laolaltă de manifestările extreme ale unor cetăţeni ajunşi la
limita răbdării.
Pe 23 decembrie anul trecut, în timpul discursului lui Emil Boc,
după o altă asumare a răspunderii guvernului şi o altă moţiune de
cenzură, Adrian Sobaru, electrician în echipa TVR, a sărit de la
balconul Camerei Deputaţilor. S-a ales cu câteva fracturi la
impactul cu băncile parlamentare şi cu o tristă publicitate
mondială, marile agenţii de ştiri difuzând imagini cu saltul lui în
gol şi relatări despre România, sărăcie, disperare, guvern,
austeritate.
De frică să nu se repete istoria, conducerea
Parlamentului a hotărât să nu mai permită accesul publicului la
şedinţele plenului, în timpul cărora trebuie să ţină discursuri
premierul Boc. Cine nu mai suportă guvernarea pedelistă sau, în
general, fariseismul clasei politice este oprit pe durată
nedeterminată, de-acum încolo, de a se arunca de la 7 metri
înălţime, în spinarea aleşilor. Teama parlamentarilor nu este însă
îndreptăţită. Nu cred că va mai plonja cineva din lojă, chiar de-ar
fi să aterizeze “pe moale”, adică pe vreun politician pufos şi
vesel, aflat la incidenţa cu solul a traiectoriei sinucigaşe.
Motivele sunt evidente. 1. Gestul nu are nicio consecinţă politică.
Guvernul, partidele nu stau să mediteze la cauzele şi
semnificaţiile lui, ci îşi văd de-ale lor. “Şocul” durează până
scot brancardierii rănitul, pe urmă, dezbaterile, votul, măsurile,
luptele politice îşi urmează cursul, se repară banca, se
înlocuieşte mocheta, se dă cu odorizant, se închide uşa şi locul
arată ca nou. 2. Lumea îl priveşte pe protestatar mai curând ca pe
un nebun, decât ca pe un erou. “Du-te, domnule, şi-ţi tratează
depresia!”, îi strigă, parcă dezamăgită că protagonistul a ratat
marele final tragic, lipsind-o, astfel, de lacrimile purificatoare.
3. Au mai mult impact cererile de eutanasiere adresate
autorităţilor decât actele de sacrificiu cu valoare simbolică. Un
cetăţean din Satu Mare, aproape de pensie, şomer şi fără
perspective, a trimis una prefectului şi oficialii judeţului,
neputându-i îndeplini solicitarea, fiindcă eutanasierea oamenilor e
ilegală, au promis că îi vor căuta de lucru. 4. Este inutil să-şi
frângă cineva gâtul din disperare politică, în plin proces de
divorţ al Columbenilor. Ar deveni o ştire de fapt divers, comentată
de câţiva inşi deconectaţi de la realitatea vie, pulsândă, restul
trăind drama conjugală cu Iri şi Moni, tata şi mama pentru mame şi
taţi şi toţi pentru “micuţa Irina”. În concluzie, nu este loc de
sacrificii personale, de fapte eroice în cotidianul românesc.
Parlamentul îşi poate deschide, liniştit, porţile pentru public.
Columbenii nu termină de tras de copil prea curând, iar la divorţ
s-au anunţat Oana Zăvoranu şi Pepe.
publicitate
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
