ISTORIA S-AR PUTEA REPETA: Supravieţuitorii dezastrelor de la Hiroshima şi Nagasaki se tem de o nouă explozie nucleară
Un amplu reportaj, realizat de CNN, aduce din nou în atenţia
publicului din întreaga lume traumele pe care trebuie să le
retrăiască supravieţuitorii primelor bombardamente atomice din
istoria omenirii.
publicitate
Fantomele de la Hiroshima
şi Nagasaki îi bântuie pe “hibakusha”
Nu au cunoştinţe despre radioctivitate, nu deţin noţiuni despre
tectonica Pământului sau metode eficiente de răcire a reactoarelor
nucleare, nu cunosc formula chimică a izotopului radioactiv
Xenon-133, dar au învăţat care sunt efectele radiaţiilor într-un
mod cumplit: au trăit pe pielea lor dezastrele nucleare de la
Hiroshima şi Nagasaki.
Cunoscuţi sub numele de “hibakusha”,
supravieţuitorii bombei atomice se tem de ce s-ar putea întâmpla la
Fukushima. Deşi a trecut mai bine de jumătate de secol de la
atacurile cu bombă atomică lansate de Statele Unite ale Americii
împotriva Japoniei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
exploziile în lanţ de la centrala nucleară Fukushima Daiichi îi fac
să creadă că ipoteza unei noi explozii atomice nu e una exclusă sau
absurdă.
Radiaţiile le-au distrus familiile şi i-au lăsat mutilaţi
pe viaţă
SASAMORI: “Radiaţiile sunt lucrul cel mai oribil pe
lumea asta!”
Cu ochii aţintiţi asupra televizorului pentru a fi la curent cu
ceea ce se întâmplă la centrala nucleară din Japonia, o bătrână
care trăieşte acum în SUA rememorează momentele de acum 66 de ani.
Sasamori (78 de ani) avea doar 13 ani, în momentul dezastrului de
la Hiroshima. Ea le-a povestit reporterilor CNN cum a văzut zburând
pe cer un avion american. Era copil şi era constrânsă să lucreze în
folosul comunităţii “Ce avion drăguţ!”, a exclamat ea înainte ca
bombardamentele să înceapă, fără a conştientiza efectele
radiaţiilor care au mutilat-o în timp şi care i-au omorât pe
membrii familiei ei. La o milă distanţă (1,6 kilometri), aceştia au
fost grav răniţi. Bătrânica poveşteşte cum alţi vecini de-ai săi,
care nu aveau nicio zgârietură în urma impactului, credeau că nu au
nimic. “La început, s-au umplut de pete vineţii, ca cele
ale dalmaţienilor. Apoi au început să aibă sângerări ale gingiilor
şi stări de vomă, după doar câteva săptămâni de la dezastru. În
cele din urmă, le-a căzut părul şi au murit”, îşi
aminteşte femeia. Îdată cu trecerea anilor, şi rudele lui Sasamori
au avut de suferit. Părinţii şi sora ei au dezvoltat diverse boli
pe fondul radiaţiilor şi nu au supravieţuit cancerului. Expusă la
rândul ei exploziilor de atunci, Sasamori a urmat mai multe
tratamente puternice, printre care şi chimioterapie, pentru a scăpa
de cancerul intestinal şi de cel tiroidian. Bolnavă, săracă şi
desfigurată, ea a fost un paria pentru societatea niponă din cauză
că ceilaţi o evitau, sub pretextulcă ar fi rămas “iradiată”.
Bătrâna cu chip mutilat se teme acum pentru viaţa nurorii sale,
rămasă în Japonia.
KOMAKI: “Încerci să te detaşezi, dar niciodată nu te
părăseşte frica”
“E ca un déjà vu”, opinează Dr. Ritsuko Komaki, un alt
supravieţuitor şi locuitor al Hiroshimei, care s-a “refugiat” în
America. Înainte de a veni aici, a trăit ani de-a rândul cu teama
că ar putea fi contaminat. “Pentru cei care au rămas vii
după Hiroshima şi Nagasaki, radiaţiile au fost ca un duşman
invizibil care i-a bântuit şi i-a luat pentru totdeauna de lângă ei
pe cei dragi, care i-a mutilat şi le-au ameninţat vieţile”, adaugă
Komaki, devenit între timp şeful secţiei de oncologie la
MD Anderson Cancer Center din Houston, Texas. După atacurile
nucleare din ’45, oamenii au devenit obsedaţi de ideea că au fost
sau pot fi iradiaţi. “Mătuşa mea nu a vrut să se
căsătorească din cauza fricii că ar putea avea un copil malformat.
A luat tranchilizante pentru a-şi îneca amarul şi, în cele din
urmă, a murit din cauza unei supradoze”, recunoaşte
Komaki.
TAMURA: “Am devenit proscrişi”
Hideko Tamura (77 de ani), un alt “urmaş” de-al Hiroshimei, care
locuieşte acum în Medford, Oregon, a povestit jurnaliştilor de la
CNN despre dificultatea găsirii sau menţinerii unui loc de muncă în
Japonia, după dezastrele de la Hiroshima şi Nagasaki. “Ce
se întâmpla dacă te îmbolnăveai sau păreai obosit? Nu erai angajat
sau erai concediat!”, lămureşte aceasta.
Când radiaţiile nocive pătrund în corpul uman pot modifica
ADN-ul, ceea ce duce la apariţia “celulor mutante” Copiii sunt mai
sensibili, deoarece, în cazul lor, diviziunea celulară are loc mult
mai repede decât în cazul adulţilor. În 1945, oraşul japonez
Hiroshima a fost distrus aproape în totalitate în urma primului
bombardament atomic din istoria omenirii. Circa 80.000 mii de
oameni au pierit în urma atacurilor nucleare de atunci, iar alţi
200.000 au murit apoi din cauza intoxicării cu radiaţii. La
Nagasaki, bombardamentul a ucis circa 200.000 de oameni.
(Aurica Stan)
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
