Se poate muri de inimă rea? CUM SUPORTĂ FEMEILE ŞI CUM SUPORTĂ BĂRBAŢII O DESPĂRŢIRE
CHIMIA DRAGOSTEI: Care sunt explicaţiile psihologice şi fiziologice din spatele reacţiilor exagerate a celor lăsaţi baltă de iubit sau iubită- „O despărţire are acelaşi impact asupra noastră ca a unui deces!”
Cum ieşim dintr-o relaţie? Cu câtă uşurinţă acceptăm că
am fost părăsiţi? Există o terapie pe care o putem aplica singuri
pentru a depăşi momentul?
Acestea sunt numai câteva întrebări
la care psihologii şi antropologii au încercat să găsească un
răspuns. Helen Fisher, o cercetătoare care a studiat mai bine de 30
de ani “chimia dragostei“ ,
susţine că respingerea de către partener şi privarea de afecţiune
declanşează modificări în creierul nostru.
Se poate muri de inimă
rea
publicitate
Studiile ei arată că atunci când
suntem părăsiţi, durerea fizică se corelează cu cea emoţională,
relatează Huffington Post. Tocmai de aceea, o despărţire poate lua
proporţii dramatice. Expresia “a muri de inimă rea” nu e doar o
figură de stil. În urma unei separări, oamenii sunt predispuşi la
atacuri de cord şi accidente vasculare, cauzate de stările lor
depresive.
Ce se întâmplă cu o
persoană atunci când e părăsită
După scanarea creierului unor
“persoane respinse”, s-a constatat că organismul lor
secretă dopamină şi cortizol (n.r. hormonul stresului) în
exces, explică Fisher, cercetătoare la Universitatea Rutgers din
New Jersey. După o despărţire, oamenii încă manifestă trăiri
intense faţă de foştii parteneri şi nu pot accepta că au fost
părăsiţi pentru totdeauna. De aceea, “părăsiţii” apelează la
diverse metode pentru a restabili legătura cu “el” sau “ea”. De
multe ori, strategiile sunt de-a dreptul umilitoare şi degenerează
în hărţuire: de la trimiterea mai multor scrisori până la
strecurarea în casa fostului sau a fostei pentru a-l/ a o implora
să se răzgândească. La început, majoritatea trec prin multe
transformări fizice care nu le fac bine: fumează în exces,
sar peste mese, îşi găsesc refugiul în mâncare.
PSIHOLOGII: După despărţire
femeile devin mai frumoase
Psihologul Gabriela Niţă a explicat pentru
gândul
ce se întâmplă cu cineva după ce este abandonat de partenerul de
viaţă. Experta susţine că femeile reacţionează diferit faţă de
bărbaţi. Cert e că “ambii se confruntă cu aceeaşi depresie
ca în cazul unui deces, fiind vorba de moartea unei
relaţii. Acceptarea faptului că am fost părăsiţi nu e
spontană, ci se petrece în timp, prin terapie sau autoterapie.
Dacă n-ar exista mecanismele de protecţia eului, ne-am
sinucide toţi”, afirmă psihologul. După o separare,
fiecare descoperă o serie de inadverenţe întree ceea ce-şi imagina
despre relaţia în care era implicat şi ceea ce reprezenta aceasta
de fapt.
“Femeile ies mai uşor
dintr-o relaţie decât bărbaţii, care sunt mult mai
orgolioşi, mai posesivi şi mai agresivi prin natura lor.
Depresia e însă o reacţie de ordin personal, unii sunt mai afectaţi
decât alţii “, afirmă Gabriela Niţă. Terapia în cazul unei
despărţiri: femeile depăşesc momentul prin schimbări de
imagine şi cu ajutorul prietenelor. Cu o coafură nouă şi câteva
kilograme în minus, acestea devin adeptele unei vieţi sociale mult
mai active. Ele se îngrijesc şi arată mult mai bine după ce au fost
părăsite şi, în mod conştient sau nu, reprezentantele sexului
frumos se pregătesc pentru o nouă relaţie. “E parte a unui
ritual de împerechere”, ne lămureşte specialista.
La polul opus, bărbaţii au nevoie
de efort fizic pentru a înlătura frustrările. Aceştia se apucă de
sport sau se supun unor antrenamente mult mai istovitoare ca
înainte. Cei mai mulţi îşi îneacă amarul în muncă.
Cum reacţionează lumea la “Adio”
“Am plâns în fiecare zi, timp de
două luni. Încă mai plâng şi acum, deşi au trecut doi ani de
atunci. La început, am început să dau târcoale casei lor şi să mă
ascund în tufişuri pentru a nu-mi scăpa nimic din ceea ce se
petrecea acolo. Nu mai puteam merge nici măcar la muncă, am fost
copleşită de toate aceste schimbări ivite pe neaşteptate. Mergeam
la sală şi alergam pe bandă cât puteam de repede plângând. Slăbisem
14 kilograme într-un timp record, apoi am pus la loc cinci
kilograme, fără a mai lua în calcul nervozitatea, convulsiile sau
hipertensiunea. Eram atât de tristă, încât e greu să redau în
cuvinte starea respectivă. Era bărbatul cu care fusesem împreună de
când aveam 23 de ani şi cu care îmi petrecusem mai mult de jumătate
din întreaga mea viaţă”, a declarat pentru Huffington Post o femeie
de şaizeci şi doi de ani, pe care soţul a părăsit-o după treizeci
şi trei ani de căsătorie.
Gabriela, o studentă în vârstă de
23 de ani, îşi aminteşte cum a reacţionat ea după o despărţire. “La
început, m-am iluzionat că despărţirea era cel mai bun lucru care
mi s-ar fi putut întâmpla. Eram liberă să ies cu fetele, să fac ce
vreau, fără a da explicaţii. Nu mai eram îngrijorată de faptul că
nu aş avea bateria la telefon încărcată. Apoi am început să-i simt
lipsa. Cred că după vreo trei luni. Am reluat legăturile cu
prietenii comuni doar pentru a fi conectată la ceea ce i se
întâmplă. Obsesia asta m-a ţinut un an, după care m-am înscris la o
altă facultate în paralel şi mi-am ocupat timpul cu studiul”,
povesteşte tânăra pentru gândul.
“Lumea-i plină de femei. Care-i
problema că te lasă? Viitoarea cu siguranţă va fi mai OK. Eu nu mă
cramponez de copilării din astea pentru că nu depind emoţional de
nimeni. Se duce? E liberă să o facă!”, spune cu dezinvoltură
Costin, în vârstă de 25 de ani.
“Sunt independentă, sunt o femeie
cu picioarele pe pământ. Tot ceea ce contează acum e realizarea
profesională, nu viaţa personală. După 30 de ani, cu un job foarte
bun şi o gândire matură, poţi începe selecţia. Eu nu am fost
părăsită vreodată, eu sunt cea care spune la un moment dat, când
relaţia se consumă«Bye, bye, baby». Unii mă caută, mă imploră să-i
iert, deşi nu ştiu pentru ce. Par pierduţi în spaţiu şi tocmai asta
mă face să nu mai dau nici două cepe degerate pe ei. Alţii înţeleg
din prima, sunt indiferenţi, e mai bine aşa.”, se declară
încrezătoare Claudia, o studentă din Bucureşti.
Pe de altă parte, în cazul lui
Ioan, în vârstă de 27 de ani, despărţirea a lăsat urme adânci.
“Sufăr foarte mult, îmi este greu să depăşesc momentul, orice aş
face mă gândesc numai a ea. Ne-am despărţit de un an. De atunci îmi
pun întrebari de genul: «De ce m-a părăsit? De ce mi se întâmplă
mie?» E iubirea mea, voi lupta să o recâştig”.
“De la iubire la ură nu-i decât un singur
pas”, cel puţin aşa afirmă oamenii de ştiinţă care au
studiat cu atenţie procesele implicate în tot acest amestec de
trăiri care survin după o despărţire. Dragostea şi ura sunt
conectate în creier. Scanarea creierelor persoanelor
cărora li s-au arătat fotografiile unor oameni pe care îi urau a
indicat o intensă activitate cerebrală într-o zonă a creierului
cunoscută drept responsabilă şi cu sentimentele de dragoste, au
declarat Semir Zeki şi John Paul Romaya de la University College
London. “Asta dovedeşte legătura strânsă care există între
dragoste şi ură în viaţa reală”, au spus cercetătorii
britanici. De aceea, după ce o persoană e părăsită, ea poate
manifesta faţă de fostul partener sentimente dnegative. Mai mult
decât atât, se pare că la nivel cerebral sunt folosite aceleaşi
regiuni pentru a procesa durerea fizică şi pe cea emoţională. Prin
urmare, a fi respins de cineva nu este supărător doar la nivel
cerebral, ci poate strica echilibrul interior al organismului.
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
