Cezar Preda: Unul care spunea “pleacă piticule de aici” e în primii zece pe moţiunea lui Boc
Cezar Preda declară, într-un interviu pentru Mediafax, că un
lider judeţean ce i-a spus lui Boc “pleacă, piticule, de aici,
lasă-ne dracului în pace” era apoi între primii zece semnatari ai
moţiunii acestuia şi a criticat prestaţia lui Emil Boc ca şef al
Guvernului, care nu are curaj să ia singur decizii
“Una este să vezi un şef de organizaţie care spune, când am fost
toţi la Vila Lac: «Pleacă, piticule, de aici, lasă-ne dracului în
pace» şi pe urmă să-l văd în primele zece semnături în susţinerea
lui Emil Boc, pe considerentul «domn’e, nu vreau să mă cert cu
preşedintele»”, a spus vicepreşedintele PDL Cezar Preda vorbind
despre situaţia din partid.
publicitate
El consideră că nu se va schimba nimic dacă Emil Boc va rămâne
preşedinte al PDL şi după Convenţia Naţională din 14 mai şi a
apreciat că partidul ar avea nevoie de un om care să judece cu
mintea lui.
“Dacă eu guvernez România din 2008 până în 2011 şi eu ca Guvern
nu am dat niciun exemplu, unu de incompetenţă, înseamnă că eu am o
problemă la decizie şi asta îi reproşez eu lui Emil Boc. Şi de asta
cred eu că nu poate să fie bun nici de preşedinte în continuare şi
nici de premier. Nu are curajul şi nu are puterea să ia o dată o
decizie cu un subaltern din ce înseamnă Executiv, niciodată nu are
puterea să vină el în faţa partidului şi să spună «Eu am decis
asta, vă cer votul»”, a spus Cezar Preda.
Vicepreşedintele PDL a precizat că el doreşte “un conducător
care şi el are mintea lui, capul lui, gestionează România”. “Şi
vede că în Executiv, în tot ce înseamnă instituţiile acestui
Executiv se întâmplă lucruri care nu merg bine, nu sunt explicate
bine, ne fac rău şi vine şi spune, adună grupurile parlamentare,
adună partidul şi spune: «Am şi eu evaluarea mea, a lui Emil Boc,
primul-ministru al României, aici nu merge, vă rog să luaţi măsuri.
Propun următoarele măsuri, aici nu merge, propun următoarele
măsuri»”, a explicat Preda.
Cezar Preda mai crede că de câţiva ani “s-a enclavizat”
comunicarea preşedintelui Traian Băsescu cu partidul, comunicare ce
se limitează la “anumiţi lideri”.
Preda susţine, pe de altă parte, că Vasile Blaga a fost
elementul necesar oricărui om care a ajuns într-o funcţie mare, fie
că el s-a numit Emil Boc, fie că el s-a numit Traian Băsescu.
El este nemulţumit şi de faptul că, mai ales din 2008 încoace,
PDL a ajuns “să semene izbitor cu PSD-ul anilor 2002-2004, cu
baroni locali, cu oameni care-şi trag fonduri în judeţele lor şi în
oraşele lor, oameni care-şi numesc numai ei în fruntea ministerului
şi în secretariatul de stat şi în agenţii oamenii lor, pentru că ei
au câştigat şi ei au adus rezultate”, iar “tot ce fac în vătăfia
lor, în fieful lor, construiesc pentru a face bani şi a câştiga
alegerile, pentru a-şi consolida puterea”.
Prezentăm integral interviul acordat de vicepreşedintele PDL
Cezar Preda agenţiei Mediafax:
Reporter: Sunteţi susţinătorul domnului Vasile Blaga. Nu aţi
făcut un secret din acest lucru. De ce credeţi că Vasile Blaga ar
fi mai bun ca preşedinte al PDL decât Emil Boc?
Cezar Preda: Este o situaţie pentru mine puţin dificilă să intru
într-un laborator intern când şi Emil Boc şi Vasile Blaga au
declarat că toate aceste chestiuni se fac în interiorul partidului
şi dezbaterile despre aceste moţiuni, despre viitorul partidului,
în cel mai fericit caz vor fi prezentate de luni, când se prezintă
moţiunea. Acesta este unul dintre subiectele pentru care m-aţi
invitat, am să încerc să vă dau nişte răspunsuri sperând că nu
supăr pe nimeni.
Că e Vasile Blaga, că era Sorin Frunzăverde, că era alt lider
marcant al PDL, eu cred că e nevoie de o schimbare la vârful
partidului. Acum, nu ştiu dacă paradoxul acesta în care trăim îl
înţelege toată lumea: Emil Boc este în continuare prim-ministru şi,
prin atitudinea noastră foarte tranşantă, a celor care susţinem
moţiunea lui Vasile Blaga, nu prin faptul că îl susţin unii care
acum două săptămâni îi dădeau cu şutul în fund şi nu ştiau cum să
facă să plece din funcţia de prim-ministru, dar acum toţi sunt
susţinătorii lui. Noi l-am susţinut pentru că nu voiam schimbări în
Guvern până nu avem Convenţia, 15 mai, după 15 mai ce hotărăşte
partidul ce face – rămâne Emil Boc, rămâne, punem alt prim-ministru
politic, punem, încercăm să-l punem, adică discutăm cu preşedintele
să nominalizăm altul sau un tehnocrat în înţelegere cu
preşedintele.
Iată, paradoxul face ca domnul Emil Boc să fie în continuare
prim-ministru şi noi să fim de fapt în tabăra care nu-l susţinem pe
el ca şi preşedinte de partid. De ce Vasile Blaga, de ce altcineva?
Acum trebuie să înţelegeţi că nu suntem nici noi pe altă lume şi nu
ne-am închis în noi spunându-ne unii la alţii cât de buni suntem şi
cât de mari politicieni suntem şi cât de mult bine facem României.
Realitatea de pe stradă, de peste tot ne arată că nu suntem iubiţi,
că n-am luat nişte măsuri populare, dar şi acum consider că au fost
necesare, dar asta este, şi atunci când în faţa opiniei publice, în
faţa românilor, nu mai poţi aduce niciun punct de credibilitate,
trebuie să faci ceva. Şi aici aş face o paranteză spunând că însăşi
aşa-zisul conflict al meu cu domnul preşedinte (Traian Băsescu -
n.r.), bine, eu nu pot să am conflict cu preşedintele României, dar
această poziţionare a mea, acum îmi dau seama că de fapt a fost
greşită. Eu nu trebuia să insist pentru ca Emil Boc să rămână
premier.
Rep.: Aţi insistat la un moment dat (ca Emil Boc să rămână
premier – n.r.)?
C.P.: Da, am insistat foarte tare, aţi văzut, am făcut şi
afirmaţiile acelea dure care l-au supărat pe preşedinte, că nu este
corect şi românul nu va agrea chestiunea aceasta cu tehnocratul
sperând ca PDL să crească apoi, dar îmi dau seama că mintea mea sau
sentimentalismul meu sau lipsa mea până la urmă de viziune globală
m-a dus într-un loc îngust. Eu am insistat, şi nu numai eu, aici
sunt mai mulţi lideri ai PDL care nu am crezut în varianta
tehnocrat şi, iată, am ajuns într-un loc îngust, încât nu suntem
nici cal, nu suntem nici în căruţă, nu suntem nici pe jos, suntem
undeva unde lumea ne percepe nu numai cu nişte măsuri care le
afectează viaţa, dar ne percepe şi ca oameni nehotărâţi, oameni
care nu ştiu în ce direcţie să o ia.
Şi atunci, pe această construcţie a moţiunilor pe care o avem în
partid, cred că susţinerea mea către un alt contracandidat al
domnului Emil Boc este o chestiune, zic eu, corectă. Calităţile lui
Vasile Blaga, modul în care el e perceput de partid, mă ajută în
decizia, m-a ajutat în decizia mea. Vasile Blaga este un om căruia
nu trebuie să încerci acum, după 20 de ani de muncă în partid, să-i
găseşti defecte, pentru că mie mi se pare cea mai mare mizerie să
ai un om altruist, un om dedicat, un om loial partidului şi atunci
când el îşi doreşte ceva pentru partidul care l-a reprezentat atât
timp tu să încerci să-i găseşti puncte slabe. Aţi văzut, gen “ai
pierdut Primăria Capitalei”, asta este o mizerie pentru că lipsa
dorinţei celor care l-au creditat să ducă mai departe ceea ce a
construit Traian Băsescu, adică Adriean Videanu sau eventual Liviu
Negoiuţă, refuzul lor de a se înscrie în această bătălie a obligat,
aşa cum este firesc, ca preşedintele de organizaţie, în lipsa altui
candidat, să se bage în bătălie. Şi nu a fost cazul lui Vasile
Blaga, a fost şi cazul meu, a fost şi cazul lui Berceanu, a fost
cazul în peste 17 judeţe, unde preşedinţii de organizaţii, chiar
dacă nu au câştigat, au fost nevoiţi să se arunce în bătălie pentru
că oricum aduceam mai multe voturi decât partidul. Deci, era clar
că ei puteau să tragă partidul în sus. Nu înseamnă întotdeauna că
poţi să şi câştigi, iar eu, pe un scenariu pe care cred că îl
agreează toată lumea sau îl înţelege toată lumea, vă spun că orice
altă canditatură în afara celor trei – cei doi au refuzat -, Liviu
Negoiţă şi Videanu şi Vasile Blaga, nimeni nu ar fi adus numărul de
voturi şi numărul de consilieri pe care i-a adus Vasile Blaga.
Deci, iată o chestiune care zic eu că nu poţi să o arunci în
faţă unui asemenea lider. Pe urmă, meritele lui Vasile Blaga în tot
ce am câştigat noi, toată lumea se laudă şi premierul Emil Boc pe
bună dreptate că noi am câştigat alegerile, adică am căpătat
încrederea românilor din 2004 încoace, în fiecare bătălie. Da, dar
eu sincer vă spun, şi aici nu am de ce să mă feresc, nu cred că
vocea lui Emil Bopc ne-a condus în bătăliile electorale …
Rep.: Dar cine a fost?
C.P.: Ci vocea lui Vasile Blaga. El era cel care când făceam
adunările în campanie şi stabileam audio-conferinţa, el era cel
care spunea cum să ne înscriem şi ce să facem, el ne mobiliza
adică…
Rep.: Adică, vreţi să spuneţi că Vasile Blaga era omul din
umbră?
C.P.: Nu era din umbră, tocmai asta este, Vasile Blaga n-a fost
niciodată în umbră, Vasile Blaga a fost elementul necesar oricărui
om care a ajuns într-o funcţie mare. Fie că el s-a numit Emil Boc,
fie că el s-a numit Traian Băsescu. Eu nu pot să înţeleg de ce noi
vedem chestia asta şi alţii încearcă să o ascundă sub preş. Ăsta e
adevărul, aceasta este realitatea. Traian Băsescu a fost
întotdeauna o locomotivă foarte puternică din 2000 pentru PDL,
foarte puternică, ori tot ce a realizat Traian Băsescu a fost
foarte bun pentru partid, dar sprijinul partidului sau, până la
urmă, echipa partidului care s-a aliniat în spatele lui Traian
Băsescu a fost o echipă fără cusur, o echipă unită, pentru că
altfel nu obţineam rezultatele, indiferent cât de bun ar fi fost
Traian Băsescu sau s-ar fi decuplat, în zona Traian Băsescu câştiga
şi PDL pierdea, dacă n-ar fi fost o chestiune de echipă, de
camaraderie.
Traian Băsescu a fost pentru mine, de când îl cunosc eu, de când
am intrat în politică – eu am intrat în 2000, cu el odată -, adică
el m-a motivat, el a fost omul pentru care am intrat în politică,
m-a motivat şi am crezut tot timpul că suntem o echipă, suntem
parteneri. N-am avut altă relaţie decât de colegi, de oameni care
avem un obiectiv şi mergem…
Rep.: Spuneţi că au fost persoane care i-au găsit puncte slabe
lui Vasile Blaga şi au arătat că, uite, ai pierdut cursa pentru
Primărie. Care sunt aceste persoane şi cine se teme de fapt de
Vasile Blaga?
C.P.: Să vă spun un lucru: în general, construcţiile acestea de
negativitate asupra unei persoane nu poartă un nume. Ele se fac în
România de 20 de ani, mai ales în mediile dumneavoastră ele sunt
transmise de către no-name-ii din partid care nu vor să spună în
spaţiul public, şi atunci se construieşte şi se ţese cu presiunea
caracteristică. Foarte puţini oameni din politica românească, eu mă
înscriu printre cei care fără modestie spun lucrurile pe nume, eu
spun ce cred şi poate asta mă face mai vulnerabil, pentru că sunt
previzibil. În chestiunea lui Vasile Blaga este o construcţie care
se face, nu ştiu dacă neapărat numai din interiorul partidului.
Aş vrea să vă dau un alt exemplu de o altă construcţie, faimosul
BVB (Blaga-Videanu-Berceanu – n.r.) este o construcţie de îndoială,
adică Blaga-Videanu-Berceanu, care pur şi simplu a prins foarte
bine în public, a fost cu o tenacitate construită astfel încât pui
anatemă pe nişte oameni care până la urmă sunt nişte colegi de-ai
noştri, nu s-a demonstrat niciodată până acum că ei ar fi încălcat
în vreun fel legea, însă construcţia acestor oameni prin atribuirea
lor a unor chestiuni nedovedite niciodată i-a făcut să se adune
într-un triunghi, ca să spun aşa cu ghilimele, negativ. Nu ştiu
dacă numai din interiorul partidului a fost construită, din lupta
asta dintre generaţii, însă vă pot spune o chestiune în premieră
cât de periculoasă este o asemenea construcţie atunci când vrei să
schimbi generaţiile între timp. Eu nu fac parte din generaţia lor.
Eu nu am venit în 1991, eu am venit în 2000. (…)
Revin la pericolul care se naşte din această dorinţă de a
schimba generaţiile. PSD a făcut chestia asta, s-au bucurat enorm
când au schimbat Mitrea-Dan Ioan Popescu, Năstase, toată garda
veche şi au venit acum înfloriţi cu o nouă generaţie prin congrese
democratice şi foarte bucuroşi. E, atât de bucuroşi sunt că stau în
opoziţie din 2004 şi vor mai sta vreo şapte ani. Noi trebuie să
învăţăm din chestia asta. Noi nu trebuie să încercăm să dăm la o
parte, chiar prin Convenţie şi prin moţiuni, această dualitate care
există acum, nişte oameni fără de care partidul va pierde enorm,
experienţa lor, partea lor extraordinar de bună, spiritul lor până
la urmă în interiorul partidului trebuie să rămână, noi nu trebuie
să facem greşelile care le-a făcut PSD.
Asta le-am transmis şi, spun în premieră, mesajul meu pentru tot
ceea ce înseamnă PDL la ora actuală: să nu facă greşeala asta,
fiecare om e bun, fiecare om este colegul meu şi de la el am o
chestiune bună. Am văzut acum este ofensiva celor care foarte des
după ce intră în ofensivă apar ca fiind certaţi cu legea, nu mai
contează. Spiritul nostru de vedere, al PD înainte de a ne uni cu
PNL, era un spirit aparte. De fapt, asta m-a şi atras şi, dacă
întrebaţi orice pedist vechi, ăsta era clue-ul partidului. Partidul
ăsta era un partid de spirit, un partid în care cel puţin din anul
2000 am făcut gentleman agreement, că noi nu facem afaceri, iar cel
care va periclita în interiorul partidului acest monolit al
partidului va pleca. Nu ştiu ce a făcut Radu Berceanu până în 2000,
până am intrat eu, nu ştiu ce a făcut Adi Videanu până în 2000, dar
eu nu am ce să le reproşez din 2000 încoace, când Băsescu a spus că
cine mai face afaceri directe pleacă, am pierdut atunci 120 de
consilieri locali, municipali, primari pentru că aveau legături de
afaceri cu statul.
Eee, din 2004 a continuat această chestiune sub comanda lui
Traian Băsescu. Traian Băsescu a spus ce spune societatea civilă că
e eligibil pentru Parlamentul României, asta băgăm în Parlament. Şi
au picat lideri ai PDL care erau consacraţi, oameni care pe
moralitatea descrisă de societatea civilă şi am eliminat pe toată
lumea, iarăşi a fost bine. Aveam un spirit. În 2008 nu a mai făcut
nimeni nimic.
Rep.: Ce s-a întâmplat în 2008?
C.P.: Noi ne unisem cu PNL, s-a considerat că e un partid mare
care trebuie să adune şi nu mai conta modul vechi de a face
politică. Putem discuta în spiritul a ce vrea Convenţia PDL din 14
mai şi cum se face politică. Uitaţi-vă, sunteţi corespondent la
Parlamentul României, vă duceţi, vedeţi care e calitatea
Parlamentului? Ce am câştigat noi din 2008 prin acest vot
uninominal? Am câştigat foarte mult gel pe păr, am câştigat foarte
mult oameni care discută la mişto, care se ţin numai de glume, care
stau în spaţiul public în tabloide. Nu asta este valoarea
Parlamentului.
Filtrul acesta, şi preşedintele României a şi spus aceasta, şi
anumiţi lideri au spus-o, n-am mai avut un flitru corespunzător în
2008 şi ne-am transformat încet, încet. Din 2008 în 2011, cum
credeţi dumneavoastră că percep eu această situaţie în momentul în
care când în spaţiul public se spune că PDL este cel mai corupt
partid in România? Că PDL, care în 2004 a venit cu Traian Băsescu
în spiritul acesta anticorupţie, pe lupta împotriva corupţiei, a
ajuns în numai câţiva ani, mai ales din 2008 încoace, să semene
izbitor cu PSD-ul anilor 2002-2004, cu baroni locali, cu oameni
care-şi trag fonduri în judeţele lor şi în oraşele lor, oameni
care-şi numesc numai ei în fruntea ministerului şi în secretariatul
de stat şi în agenţii oamenii lor pentru că ei au câştigat şi ei au
adus rezultate. Şi tot ce fac în vătăfia lor, în fieful lor,
construiesc pentru a face bani şi a câştiga alegerile, pentru a-şi
consolida puterea. Ăsta e partidul la care am ajuns. Iar lumea ne
vede aşa, dar nu ne vede numai lumea, ne vedem şi noi. Refuzăm să
acceptăm acest lucru o parte din noi şi atunci imediat intervine un
zid. Intervin discuţii şi poziţii pe care nu le-am întâlnit în zece
ani, să fii bârfit, să fii înjurat, să fii ocolit, să fii până la
urmă tăiat la fonduri, să fii evitat în discuţii, să nu se uite
omul la tine, să se uite pe lângă tine. E o situaţie în PDL pe care
o vedem şi noi, nu numai lumea de afară. (…) Cetăţenii aşteaptă
de la noi să vadă că ne creşte performanţa, capacitatea de a
gestiona România, pentru că alegerile într-un partid mai ales în
timpul guvernării nu sunt o chestiune simplă, ci este atât de
complexă şi atât de bine trebuie gestionată încât nu-ţi poţi
permite să faci numai nişte jocuri de revoltă, în care spui, domn’e
fac şi eu nişte alegeri, rămâne ăla, rămânem toţi cum am fost. Păi,
cetăţenii aşteaptă de la noi o schimbare prin care să vadă că ne
creşte performanţa, capacitatea de a gestiona toate abilităţile pe
care ni le-am asumat şi să nu rămânem aşa cum suntem.
În condiţiile în care, vă spun sincer, rămânem aşa cum suntem,
să spunem domnul preşedinte Emil Boc rămâne preşedintele
partidului, sunt convins că nu se va schimba nimic.
Rep.: Există riscul scindării partidului în cazul în care ar
rămâne Emil Boc preşedinte?
C.P: Nu. Dezavantajul mare al echipei care s-a dus în jurul
echipei lui Vasile Blaga şi a lui Sorin Frunzăverde – eu, Videanu,
Berceanu, mulţi preşedinţi de organizaţii, deputaţi, senatori -
este unul foarte mare şi echipa care s-a dus în jurul lui Emil Boc
îl simte cel mai bine: noi nu putem pleca, indiferent dacă pierdem.
Noi suntem PD-işti, oameni vechi care nu putem pleca din partid,
noi nu am şantajat niciodată – luaţi echipa, luaţi şi, uite poate
greşesc când spun pedişti, pentru că îi am alături şi pe Boureanu,
şi pe Radu F. Alexandru, oameni verticali, dar vreau să vă spun că
oamenii aceştia, care sunt în echipa aceasta, nicioadată nu şi-au
pus problema în condiţiile în care pierdem, plecăm sau facem o
schismă. Nu. Şi ei ştiu, colegii noştri ştiu, că ăia pot să şi
piardă. La ei e o problemă, pentru că noi niciodată nu am şantajat
cu nimic. Noi nu i-am spus niciodată lui Emil Boc : “Noi am
câştigat, avem şi noi atâţia senatori şi deputaţi, ne dai, dacă nu,
plecăm din partid”. Nu am făcut asta niciodată. Eu nu am avut
atitudinea asta, noi am înghiţit în sec, am pierdut, continuăm.
Şi oricum, dacă îmi daţi voie, pentru că am intrat în nişte
măruntaie, aş vrea să vă spun un lucru: 14-15 mai nu este decât o
etapă, este o etapă intermediară, nu sunt alegerile partidului pe
următorii patru ani. Şi asta am auzit-o la o discuţie cu domnul
preşedinte când am spus că oricum după alegerile din noiembrie 2012
partidul trebuie să-şi găsească drumul funcţie de evaluările care
se fac sau funcţie de rezultate. Noi acum facem alegeri într-o zonă
în care nu putem cuantifica valoarea adusă, adăugată a partidului,
nu suntem în urma unor alegeri în care să tragem o linie, în care
să spunem “tu eşti bun”. Trăim din istoria lui 2008, noi ne lăudăm
acum în interiorul partidului cu ce rezultate am avut în 2008.
Nimeni nu mai are o fotografie din 2011 aprilie. S-ar putea să fie
judeţe care în 2008 să fi luat 38% şi acum să aibă tot 38% pentru
că au ştiut să construiască în judeţ cu tenacitate, iar judeţe care
în 2008 au luat 40 % să aibă 30% acum. Deci, nu este o fotografie
care vine în urma unui vot exact. E de fapt o fotografie veche pe
care eu încerc să o aduc în zona alegerilor din 14 mai pentru a
cosmetiza, într-un fel sau altul, partidul. Şi aici iarăşi îi dau
dreptate preşedintelui, deşi nu-mi place să-i dau de prea multe ori
dreptate, pentru că nu chiar întotdeauna are dreptate, să nu credem
vreodată că putem discuta despre PDL în spiritul conservării
anumitor perceptii în electorat. (…)
Sunt foate expuşi colegii mei parlamenatri şi, aţi văzut, când
este o moţiune, când este votarea unei legi, o ieşire din front
este foarte repede taxată de dumneavoastră, ziariştii, şi chiar de
noi în partid.
Dacă eu guvernez România din 2008 până în 2011 şi eu ca Guvern
nu am dat niciun exemplu, unu de incompetenţă, înseamnă că eu am o
problemă la decizie şi asta îi reproşez eu lui Emil Boc. Şi de asta
cred eu că nu poate să fie bun nici de preşedinte în continuare şi
nici de premier. Nu are curajul şi nu are puterea să ia o dată o
decizie cu un subaltern din ce înseamnă Executiv, niciodată nu are
puterea să vină el în faţa partidului şi să spună “Eu am decis
asta, vă cer votul”. Nu.
Rep.: În toţi anii aceştia?
C.P: În toţi anii aceştia trei. Vii şi spui: “Cum vreţi voi,
băieţi, decideţi voi şi eu mă supun, eu întotdeauna ca preşedinte
de partid şi ca premier am făcut numai ce aţi zis voi, partidul”.
Nu aşa conducător îmi trebuie mie. Mie îmi trebuie un conducător
care şi el are mintea lui, capul lui, gestionează România, şi vede
că în Executiv, în tot ce înseamnă instituţiile acestui Executiv se
întâmplă lucruri care nu merg bine, nu sunt explicate bine, ne fac
rău şi vine şi spune, adună grupurile parlamentare, adună partidul
şi spune: “Am şi eu evaluarea mea, a lui Emil Boc, primul-ministru
al României, aici nu merge, vă rog să luaţi măsuri. Propun
următoarele măsuri, aici nu merge, propun următoarele măsuri”. Şi
atunci vii şi vezi dacă partidul te susţine sau intră în contre cu
tine. Dar niciodată făcând chestia asta şi aşteptând numai
presiunea… Am văzut săptămâna trecută, deci eu să vin ca
prim-ministru şi să-mi spună deputaţii “Domn’e, dă-l afară pe
ministrul Educaţiei”. Zice: “Să vedem să nu ştiu ce”. De ce ? E
clar că degeaba faci tu demersul ăsta dacă el nu simte ca
prim-ministru. Şi dacă el nu simte ca prim-ministru problemele pe
care le are în Executiv, toată percepţia publică a întregii
societăţi româneşti se revarsă nu numai asupra lui Emil Boc, ci
asupra întregului partid.
Rep.:Din ce spuneţi dumneavostră, dacă nu câştigă Vasile Blaga
preşedinţia partidului, echipa lui nu are de gând să plece din
partid…
C.P.: Nici vorbă (să plece-n.r.).
Rep.:În cazul în care ar câştiga Vasile Blaga preşedinţia, şefia
partidului, credeţi că s-ar ajunge la o scindare? Cei care îl
susţin acum pe Emil Boc ar putea pleca, după părerea
dumneavoastră?
C.P.: Îmi pot permite să vorbesc despre echipa în care sunt acum
în interiorul partidului şi am spus că nu pleacă. Nu-mi pot permite
să le citesc gândurile celorlalţi, dar eu cred că nu vor pleca nici
ei dacă iubesc acest partid, dacă s-au ataşat toţi de acest partid.
Una este să vezi un şef de organizaţie care spune, când am fost
toţi la Vila Lac: “Pleacă piticule de aici, lasă-ne dracului în
pace!” şi pe urmă să-l văd în primele zece semnături în susţinerea
lui Emil Boc, pe considerentul “domn’e, nu vreau să mă cert cu
preşedintele”. Nu ştiu dacă omul ăla iubeşte partidul atât de tare
în condiţiile în care va ieşi Vasile Blaga sau se va duce la Vasile
Blaga şi va spune “eu pe tine te-am iubit de fapt şi toată
organizaţia să ştii că cu tine a votat. Mi-a fost frică de ce-a zis
preşedintele şi eu m-am dus şi am semnat la Emil Boc”.
Sunt mulţi care atunci când vorbeşti cu ei între patru ochi spun
ceva. Au semnat pentru Emil Boc, şi este foarte corect şi sunt
colegii noştri şi ţin la ei, la toţi, au semnat pentru Emil Boc
miniştrii din Cabinet. Era normal până la urmă. Dar, miniştrii
trebuie să plece acum o lună de zile în campanie pentru partid. E
corect? Nu credeţi că miniştrii trebuie să lucreze aici şi să-şi
facă treaba la sânge pentru România? Ce să spună miniştrii ăia în
teritoriu? “Domn’e, ştiţi, eu sunt prieten cu Emil Boc, dar nu sunt
prieten cu Vasile Blaga”. Este o chestiune care îi frământă, eu îi
văd, vorbesc cu ei, cu miniştrii, şi ei zic “Băi, suntem într-o
situaţie… stăm la Palatul Victoria, ne ducem în teritoriu şi ce
să le spunem la ăia?”.
Eu voi propune organizaţiei de Buzău ca amândouă moţiunile să
fie acceptate, aşa e corect. (…)
Rep.: Am înţeles că au fost unele nemulţumiri legate de faptul
că premierul Emil Boc s-a întâlnit la Vila Lac 1 cu o parte dintre
parlamentarii PDL, susţinătorii dânsului.
C.P.: Am auzit şi eu. Acum, vă spun că atunci când a fost să ne
întâlnim cu preşedinţii de organizaţie, ne-am întâlnit la Vila Lac
şi, ştiţi foarte bine, aţi aflat, a venit şi domnul preşedinte, am
avut discuţia asta. Acum, faptul că o parte dintre parlamentari se
întâlnesc cu premierul la Vila Lac, asta e treaba premierului. Dar
are în Modrogan un sediu foarte mare unde are şi biroul domniei
sale. Ne reîntâlnim tot în Modrogan, unde are Vasile Blaga birou.
Cred că este suficient de mare Modroganul ca să ne întâlnim acolo.
Dar, dacă domnia sa a considerat că la Vila Lac este mai atractiv,
e problema domniei lui. Că se întâlneşte cu o parte dintre
parlamentari la Vila Lac, până la urmă e primul-ministru şi ca
prim-ministru decide că aceea e locaţia unde să se întâlnească.
Acum, ceea ce crede fiecare membru de partid e părerea lui. Dacă mă
întrebaţi pe mine, corect cred că e să se întâlnească în Modrogan,
acolo e sediul nostru, acolo stăm. L-am văzut şi aseară (pe premier
- n.r.) – “domn’e, eu nu discut probleme decât în interiorul
partidului şi este o problemă a noastră internă”. Păi, dacă e o
problemă a noastră internă, trebuie să se desfăşoare, până se
depune moţiunea, în Modrogan, acolo noi avem sediul. Dar până la
urmă, face ce vrea.
Rep.: Recunoaşteţi faptul că spuneţi lucrurilor pe nume, că
sunteţi mai direct şi din punctul acesta de vedere v-aţi atras
unele critici uneori. Credeţi, după părerea dumneavoastră, că
preşedintele Traian Băsescu se teme de Vasile Blaga, în cazul în
care Vasile Blaga ar deveni preşedinte al partidului? Se teme că ar
putea pierde partidul?
C.P.: Părerea mea sinceră este că Traian Băsescu nu se teme de
nimic. Traian Băsescu nu are oameni sau instituţii sau, până la
urmă, formaţiuni politice de care să se teamă. Un om care s-a călit
într-o bătălie bătându-se cu toată lumea, un om care a fost
suspendat de clasa politică românească şi a revenit în funcţia de
preşedinte nu se teme de un om. Iar relaţia domniei sale cu Vasile
Blaga este una foarte corectă. Vreau să vă spun că şi sprijinul pe
care l-a dat către premier, care a debalansat puţin lupta aceasta,
care nu mai e o luptă egală, e inegală când preşedintele României
care a rămas încă în percepţia PD-ului factorul de echilibru şi
promotorul acestui liant, acestui partid, a dezechilibrat acest
lucru, însă îl înţeleg. Când îţi iei un partener în 2004, pe Emil
Boc, şi îl duci în toate bătăliile şi ţi-a fost fidel, nici
adversarii lui Traian Băsescu nu pot să nege o anumită conduită
corectă faţă de omul care ţi-a stat alături. Îl bagi pe Emil Boc în
cea mai neagră perioadă a României, când orice om se sinucide
politic, şi după ce ţi-ai făcut treaba cu el renunţi la el. Din
punctul ăsta de vedere, eu l-am înţeles pe preşedinte că a dat
sprijinul lui Emil Boc, mai mult decât ar fi fost Vasile Blaga. Dar
asta nu slăbeşte şansele lui Vasile Blaga. Vasile Blaga a fost şi
este şi acum partener cu Traian Băsescu. Dacă Vasile Blaga câştigă,
toată echipa asta, echipa care va ieşi în frunte cu Vasile Blaga,
va fi partenerul lui Traian Băsescu. Orice om din partid nu poate
să-i reproşeze lui Traian Băsescu că nu l-a susţinut pe Emil Boc şi
din interiorul partidului aşa cum l-a susţinut să fie prim-ministru
de atâtea ori.
Vasile Blaga este partenerul lui Traian Băsescu, noi suntem
partenerii lui Traian Băsescu în reforma statului. Că ne certăm
noi, că ne mai ciondănim, că ne mai trage de ureche, câteodată ne
şi jigneşte, nicio problemă. Depinde cât de bărbat eşti, cum poţi
să-i răspunzi, care-i limita de bun simţ pentru a-i răspunde unui
preşedinte al României, vocabularul pe care-l foloseşti. Sunt
replici care se dau, mici poziţionări care se fac, şi mergem mai
departe. La anumite poziţionări poate să se supere şi mie nu-mi
convine de multe ori ceea ce face Traian Băsescu, dar e treaba
domniei sale, e responsabilitatea domniei sale. Cred că nici
domniei sale nu-i convin multe lucruri pe care le fac eu sau alţi
colegi de-ai mei, dar e mai neproductiv când îi reproşăm noi
preşedintelui decât dacă ne reproşează preşedintele nouă (…)
Rep.: Ce aveţi dumneavoastră să-i reproşaţi preşedintelui Traian
Băsescu?
C.P.: Nu am ce să-i reproşez domnului preşedinte, pentru că nu
sunt eu în măsură să-i reproşez până la urmă modul domniei sale de
a fi. Ştiţi, e o vorbă: fiecare om se arată exact cum este şi
comportamentul lui îl arată în fiecare zi cum este. Important e
să-l cunoşti, să-l simţi, să vezi dacă ceea ce face are un sens.
Poate şi reacţiile mele, şi nu numai ale mele, poate şi ale
celorlalţi subalterni ai mei nu întotdeauna sunt cele mai bune,
dacă ei cunosc corect ceea ce au de făcut.
Cred că lipsa asta de comunicare şi faptul că s-a enclavizat de
câţiva ani comunicarea preşedintelui numai cu anumiţi lideri a
făcut ca reacţia altor lideri sau cu reprezentanţi ai PDL să fie pe
o anumită problemă sau în afara problemei şi atunci a stârnit
mânie. Dacă era o comunicare mai corectă, mai largă, “domnule,
ăsta-i obiectivul, aşa facem, eşti de acord, facem împreună”…
Ştiţi, aveam o colegă care a spus: “Băi, Cezare, hai totuşi să
mergem pe flerul preşedintelui”. Eu vreau să vă spun, cu toată
dragostea pe care o am faţă de oricine, nu se merge în asemenea
situaţii numai cu fler. Trebuie şi o chestiune de argumente foarte
solide şi cred că ori nu le-am avut eu, ori nu am avut răbdare să
le văd, reacţiile au ieşit.
Rep.: Optaţi pentru schimbarea denumirii partidului şi a siglei
PDL? Ar trebui să se renunţe la culoarea portocalie?
C.P.: Eu, dacă am fost membru al PD, am intrat în politică cu
trandafirul ăsta şi pe piept şi în inimă şi cu “Verde înrourat”.
Asta este. Nu mai este reprezentantiv pentru spaţiul de dreapta,
pentru spaţiul creştin-democrat popular în care suntem, cu toate
acţiunile noastre politice şi cu mesajul politic şi cu doctrina
noastră politică. Trebuie schimbat şi asta nu este o schimbare de
dragul de a uita lumea PDL şi să nu mai înjure PDL şi să înjure
altceva, nu. Trebuie adaptate, iar chestiunea că prin modul în care
a fost făcută legea partidelor când s-a făcut partidul din ’90
încoace, faptul că noi n-am putut să trecem la partidul popular
pentru că era luat de altcineva, de n-a auzit nimeni cine e
partidul popular dare înscris la Tribunal şi trebuie să cumperi un
asemenea brand, ceea ce este o inerţie, ne face pe noi acum să
bâjbâim. Noi trebuia să trecem la Partidul Popular din moment în
care am intrat la populari. Noi trebuie să fim populari şi cu asta
basta. Acum nu vedeţi că toată lumea e liberală în ţara asta:
Uniunea Socială e liberală, Partidul Democrat e liberal. Mi se pare
o chestie care pur şi simpu a înnebunit lumea, numai de dragul de a
mai păstra unii de colo, unii de colo, să fie şi la noi şi la voi,
în condiţiile în care te superi pe unii să poţi să treci de la voi
la noi, că suntem liberali. Pentru că avem şi liberali, nu contează
că pleci de colo,colo pentru că, dom’ne, mă regăsesc.
PDL, Partidul Popular care va fi sau Partidul Popular Democrat
sau cum i-om zice, trebuie să fie clar, care-şi defineşte prin
moţiunile care se prezintă orientarea clară. Şi aici, am văzut că
eraţi foarte curioasă de nume (numele moţiunii lui Blaga – n.r.),
nu pot să vă dau numele, luni se va lansa, este o moţiune populară
a lui Vasile Blaga. Cred în schimbarea numelui, am văzut şi
chestiuni că nu e timpul, nu e momentul, e prea târziu.
Rep.: După dumneavoastră, e timpul, e momentul?
C.P.: Părerea mea personală este că este timpul, este tot timpul
de pe lume când în faţa cetăţeanului te prezinţi ca om credibil şi
cu măsuri credibile pe care cetăţeanul le agreează. Nu contează cum
te numeşti, el te vede bine, şi un an e suficient să te duci la
cetăţean cu o echipă, cu un nume, cu un program de măsuri. Asta cu
amânatul mi se pare iarăşi o slăbiciune în a fi un partid hotărât
care ia decizii.
Rep.: Spuneţi că domnul Vasile Blaga îşi va lansa moţiunea
luni.
C.P.: Şi Emil Boc, tot luni.
Rep.: Şi Emil Boc. Vor fi, bănuiesc, două lansări…
C.P.: Sper să nu o lanseze la Vila Lac, să o lanseze la
Modrogan.
Rep.: Vor fi separat?
C.P.: Uite, eu o să mă duc la lansarea moţiunii şi la ei, să văd
şi eu, sunt colegii mei, sunt prietenii mei. Cum adică, să mă
întâlnesc cu ei, să nu vorbească cu mine, să nu se uite la mine? Mi
se pare ciudat ce se întâmplă dar… asta e.
Rep.: Va fi o lansare cu baloane, cu veselie?
C.P.: Cât îl duce mintea pe fiecare.
Rep.: Dacă aţi fi, domnule Cezar Preda, istoric sau scriitor şi
cineva v-ar spune să scrieţi pe o pagină cum aţi vedea
dumneavoastră România în aceşti ani care au trecut şi care au fost
conduşi de PDL, ce aţi scrie?
C.P.: Aş scrie că – adică mă gândesc acum la cald – aş scrie că
în primul rând nu e o Românie pe care am visat-o eu când am intrat
în politică. Nu e România la care am visat eu în 2004. Şi trebuie,
după ce îmi definesc această stare, să caut ca istoric de ce nu am
ajuns acolo unde voiam să ajungem. Ce s-a întâmplat, să iau filă de
filă, zi de zi, ce m-a împiedicat pe mine ca toate gândurile mele,
tot ce am crezut eu pentru români ca să fie mai bine, să trăiască
mai bine, să ducă România în 2012, de ce nu am putut să o fac?
Bine, va avea un capitol istoric şi criza europeană, mondială, dar
eu m-aş duce mult şi aş analiza aici ce am făcut bine şi ce am
făcut rău, cum ne-am transformat noi. Aici aş scrie cum am evoluat
eu, de la un discipol al anticorupţiei, un om care mergeam cu
crucea în mână, că după mine va veni în ţara asta dreptatea şi
adevărul, şi să ajung să fiu perceput acum ca fiind cel mai corupt
partid din România. Un istoric ar avea de scris multe şi acolo
trebuie să pui nume, trebuie să pui date, trebuie să pui cifre.
Cred că ar fi interesant ca să scriu odată de ce am ajuns aici şi
nu să ne ascundem în spatele unor fraze goale, şablonate, în limbaj
de lemn: criza, măsurile au fost extraordinare, dar nu ne-a înţeles
populaţia. Şi acum vă nasc o întrebare, dumneavoastră ca ziarist,
întrebaţi întotdeauna, şi am văzut că este şi subiect de glumă,
când ieşim din criză, am văzut că se dă ceasul, că mai sunt 10
secunde, 9 secunde, 7 secunde şi am ieşit din recesiune.
Vă pun şi eu o întrebare, deci inversăm puţin rolurile,
dumneavoastră ştiţi când am intrat în recesiune? Că întotdeauna
când ieşi din ceva ai şi momentul zero când intri în el. Vreau să
vă spun că noi am intrat în recesiune din punct de vedere statistic
cu mult timp înainte să simţiţi dumneavoastră în buzunare, şi vom
ieşi din recesiune cu mult mai târziu decât o confirmă datele
statistice.
Rep.: Am văzut această modă în care politicienii pun întrebări
ziariştilor. Ce-i determină?
C.P.: Şi care-i problema? Am văzut mulţi ziarişti deveniţi
politicieni, şi invers. Am văzut orice politician care, hai să nu
zic care se ratează, nu se ratează, renunţă, îşi capătă aşa,
valenţe de ziarist, vine, face talk-show-uri, prezintă ca imparţial
sau ca mare analist politic, am văzut.
Rep.: Aţi spus că pe acea pagină pe care veţi scrie v-aţi
întreba de ce am ajuns aici?
C.P.: Da.
Rep.: De ce credeţi dumneavoastră că am ajuns aici?
C.P.: Pentru că scara valorilor în România s-a întors. Pentru că
ceea ce am crezut eu valoare până la vârsta de 51 de ani că trebuie
să fie nu mai este. Acum nu mai eşti valoros dacă ai muncit în ţara
asta, dacă ştii să faci ceva, eşti valoros dacă duci o valiză, dacă
pupi în fund pe cineva, dacă ai nişte bani cu care poţi să cumperi
voturi, atunci devii valoros. Or, o asemenea valoare consacrată
într-un stat nu poate să ducă decât la ceea ce se întâmplă.
Eu mă uit cu durere în suflet când stau de vorbă şi în
talk-show-uri cu oameni care nu au făcut nimic altceva în viaţă
decât politică. Cea mai grea întrebare care se poate naşte între
doi politicieni este să-l întrebi pe unul ce ştie să facă. Am
înţeles, în politică eşti tare, dar ce-ai făcut în viaţa ta, câte
salarii ai dat în viaţa ta cuiva, de câţi oameni ai răspuns tu, de
câte ori te-ai frământat dacă ai ce să duci acasă la copii, câte
împrumuturi ai luat la bancă şi nu ai putut să le plăteşti într-o
viaţă reală?
Sunt politicieni care sunt cum sunt şi eu, care au venit din
viaţa reală. Eu am muncit până la 30 de ani, când a căzut
comunismul eu aveam 31 de ani, conduceam o secţie de turnătorie,
aveam sute de oameni, munceam în trei schimburi în foc continuu,
dădeam salarii la oamenii ăia. Pe urmă m-am chinuit cu copiii mei,
am stat într-o garsonieră închiriată, am muncit până am ajuns aici
şi toată lumea, vezi tânărul de 25 de ani care vrea să aibă ce am
eu la 51 de ani şi este supărat că nu poate să facă la 25 de ani ce
au făcut alţii la 50 de ani. (…)
Rep.: Şi în PDL au reuşit persoanele care “au pupat în fund”,
cum spuneţi dumneavoastră, care au adus valize cu bani?
C.P.: Da, bineînţeles. Dar este în toate partidele, în toate
partidele se întâmplă chestia asta. Oameni care au ştiut să stea pe
lângă o persoană obţinând ceea ce-şi doreau. Şi nu-i trebuiau o
performanţă sau o muncă în noroaie. Sunt foarte mulţi oameni care
sunt pe funcţii acum în România care n-au văzut în viaţa lor o
uliţă şi n-au dus niciodată în viaţa lor un fluturaş electoral pe
care trebuia să-l explici ţăranului, şi s-au trezit miniştri, sunt
exemple pe care îi vedem cu toţii.
(Înregistrări video din interviul cu Cezar Preda pot fi accesate
pe www.mediafax.ro)
Emma Toader, ema@mediafax.ro
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
