Gândul, exclusiv online de vineri. Citeşte comentariile lui Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruţiu
De sufletul
Gândului
Ziarul Gândul 4 mai 2005 – 8
aprilie 2011. Am dreptul să mă gândesc la dispariţia unui ziar ca
la moartea unei făpturi omeneşti, astăzi, când mor cu zile oameni
ţinuţi la poarta spitalului? Probabil că nu, dar nu mă pot
împiedica să simt asta. Pentru că ziarul Gândul s-a născut, în
chinuri, ca un copil. 100 de oameni, aruncaţi doar cu pixul şi
blocnotesul în mână pe pajiştea din faţa Casei Scânteii, au ales să
nu-şi caute de lucru fiecare unde-o vedea cu ochii, ci să facă un
ziar nou din iarbă verde.
CITEŞTE CONTINUAREA
AICI
publicitate
Care este viitorul
ziarului gândul
Am urât presa scrisă pe hârtie pentru zeii falşi pe care i-a
creat. Pentru monştrii sacri ai pastei de pix. Monştrii sacri şi
bronzaţi. Bronzaţi de atâta plâns pe umerii sărmanilor zilei.
Am urât presa scrisă pe foi, pentru că de multe ori a vândut
influenţă şi nu informaţie.
Am urât presa de tarabă pentru că face parte, prin exponenţii ei,
din miezul reproşului pe care îi adresează politicienilor.
Am urât presa scrisă cu tuş pentru că prea des de pe cartea de
vizită a unui ziarist parlamentar s-a tăiat, de parcă n-ar fi
existat, cuvântul ziarist. Probabil că, în adevăratul lui sens,
nici nu a existat.
CITEŞTE CONTINUAREA
AICI
Gândul a ales să
trăiască
În urmă cu aproape 15 ani eram un puşti cu cerneală la gură. De
vină era vechiul meu stilou Parker
, pe care deseori, în timpul vreunei argumentaţii, îl rodeam
agitat, de mi se făceau buzele şi limba violet. “Domnuuu’, iar
v-aţi murdărit de cernealăăă”, mă mustrau amuzaţi elevii mei. Mulţi
ani după ce l-am pierdut într-o delegaţie la mama dracului,
buricele degetelor încă mi se încordau în vis pe grumazul lui
delicat.
CITEŞTE CONTINUAREA
AICI
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
