George Brăiloiu, omul de afaceri care a cumparat MANUSCRISELE LUI CIORAN, le VA DONA statului roman
George Brăiloiu, omul de afaceri român care a cumpărat, prin
compania sa KDF Energy, manuscrisele şi documentele personale ale
filosofului Emil Cioran scoase la licitaţie joi, la Paris, a
declarat pentru Ştirile Pro TV că va dona aceste obiecte statului
român.
“Le voi dona statului”, a declarat George Brăiloiu, joi seară,
adăugând: “Mi s-a părut normal să cumpăr tot. Nu am avut o
motivaţie specială”.
Donaţia va fi făcută în câteva luni, după ce avocaţii omului de
afaceri vor discuta cu reprezentanţii Academiei Române şi cu cei ai
Bibliotecii Centrale Universitare. Omul de afaceri, care a spus că
a licitat din ţară, dar că a avut şi brokeri la Paris, a declarat
că este un admirator al lui Emil Cioran. George Brăiloiu consideră
că manuscrisele trebuie să se întoarcă în ţară şi să facă parte din
patrimoniul naţional.
George Brăiloiu a cumpărat întregul lot cu manuscrise şi
documente personale ale lui Emil Cioran, la finalul licitaţiei
organizate de casa Binoche şi Giquello, care a avut loc joi, la
hotelul Drouot Richelieu din Paris, oferind întreaga sumă la care
s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în parte – 405.000
euro.
Omul de afaceri George Brăiloiu a declarat că KDF Energy,
compania pe care o deţine, a cumpărat manuscrisele şi că acestea
vor ajunge în ţară.
Compania KDF Energy este lider pe piaţa românească a
certificatelor de emisii de dioxid de carbon. Compania a fost
înfiinţată în 2002, are filiale în Bulgaria, Grecia şi Lituania şi
este în totalitate controlată de omul de afaceri George
Brăiloiu.
Două instituţii din România, Televiziunea Română (TVR) şi
Biblioteca Centrală Universitară (BCU), au participat şi ele la
licitaţia de la Paris, la care obiectele aparţinând lui Emil Cioran
fuseseră evaluate de experţi la o sumă până în 100.000 de euro.
Dezvăluirea a fost făcută de directorul BCU, Mireille Radoi,
joi, cu câteva ore înainte de licitaţie, pentru Mediafax.
După încheierea licitaţiei, Mireille Rădoi a declarat pentru
Mediafax că un român a cumpărat întregul lot cu manuscrise şi
documente ale lui Emil Cioran, oferind la finalul evenimentului
întreaga sumă la care s-a ajuns prin licitarea fiecărui obiect în
parte, adjudecându-şi-l astfel conform clauzei “faculté de réunion
de lots”. Mireille Rădoi a precizat că această informaţie i-a fost
dată de reprezentanţii casei Binoche şi Giquello.
În timpul licitaţiei, BCU şi TVR reuşiseră să câştige mai multe
dintre obiectele scoase la licitaţie. “Nu ne-am mai închipuit că
cineva poate să facă totalul. Reuşisem să luăm din fiecare, şi din
manuscrise, şi din documente”, a declarat Mireille Rădoi pentru
Mediafax. Ea a precizat că s-a ajuns la sume foarte mari la
licitarea fiecărui document în parte, dând ca exemplu diploma de
licenţă – 17.000 de euro, teza de licenţă – 8.500 de euro, diploma
de bacalaureat – 8.000 de euro – şi manuscrisele “Schimbarea la
faţă a României” – 20.000 de euro, “Cartea amăgirilor” – 13.000 de
euro şi “Lacrimi şi sfinţi” – 8.000 de euro.
Pe de altă parte, şi reprezentanţii TVR au declarat pentru
Mediafax că TVR reuşise să achiziţioneze câteva documente ale lui
Cioran, însă au pierdut totul din cauză că o persoană a
achiziţionat tot lotul, oferind întreaga sumă la care s-a ajuns
prin licitarea fiecărui obiect în parte.
“S-a licitat mult mai mult decât ne aşteptam. Toţi cei care
reuşiseră să achiziţioneze ceva au pierdut la final. A fost mult
peste posibilităţile noastre”, au mai spus reprezentanţii TVR.
Printre manuscrisele şi documentele lui Cioran scoase la
licitaţie la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, s-au numărat
caiete manuscrise – “Tragicul cotidian”, “Adolescenta”,
“Jansenismul”, “Pamflet şi pamfletar”, “Consideraţiuni asupra
problemei cunoştinţei la Kant”, “Banalitate şi transfigurare”,
“Cartea amăgirilor”, “Lacrimi şi sfinţi”, “Schimbarea la faţă a
României” -, numeroase cărţi poştale şi scrisori adresate
părinţilor şi altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat
aşezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5
octombrie 1928, diploma de licenţă în filosofie şi litere, datată
23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul
şcolar 1933 – 1934, cu fotografie şi semnătură, mai multe cărţi de
identitate emise de autorităţile germane, un paşaport, eliberat la
15 septembrie 1934, un carnet de student emis în Franţa, abonamente
de tren, fişe de lectură, un permis pentru bibliotecă şi multe
altele.
Printre cele mai scumpe dintre acestea, după valoarea estimată,
s-au numărat manuscrisul intitulat “Îndreptar pătimaş”, datat 12
martie 1940, evaluat de experţi la o sumă între 8.000 şi 10.000 de
euro, dar şi câteva manuscrise evaluate la sume între 4.000 şi
5.000 de euro, precum “Max Stirner”, nedatat (aproximativ 1929 -
1930), “Intuiţionismul contemporan”, nedatat (1932), “Lacrimi şi
sfinţi”, nedatat (1936 – 1937).
Expertul Frédéric Castaing, citat de Radio France Internationale
(RFI), a precizat, miercuri, că aceste manuscrise, care acoperă
perioada din viaţa lui Cioran de dinainte de a se stabili definitiv
în Franţa, în anii 1940, sunt total diferite de cele 37 de caiete
manuscrise ale filosofului despre care s-a vorbit în presă în
ultima vreme, respectiv cele atribuite definitiv de justiţia
franceză, luna trecută, comerciantei de vechituri Simone Baulez.
Acestea au fost descoperite în februarie 1998, în pivniţa casei din
Paris unde a locuit scriitorul. Valoarea acestor manuscrise
depăşeşte în prezent un milion de euro, potrivit
specialiştilor.
În schimb, manuscrisele care au fost scoase la vânzare joi, la
Paris, aparţineau familiei unui fost prieten apropiat al lui
Cioran.
Acelaşi expert a menţionat că manuscrise semnate de Cioran se
găsesc foarte rar pe piaţă, evenimentul de joi fiind extrem de
important întrucât este pentru prima dată când sunt scoase la
licitaţie atât de multe documente de o atât de mare calitate.
Scriitorul român Emil Cioran, ale cărui opere au fost scrise
majoritar în limba franceză, ar fi împlinit vârsta de 100 de ani
vineri, pe 8 aprilie.
Născut în satul Răşinari din Transilvania, în 1911, acest fiu de
preot ortodox a trăit până la vârsta de 26 de ani în România, unde
şi-a publicat primele cărţi – “Pe culmile disperării” (1934), la
vârsta de 22 de ani, distinsă cu premiul Comisiei pentru premierea
scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori
Români, “Cartea amăgirilor” (1935), “Schimbarea la faţă a României”
(1936), dar şi “Lacrimi şi sfinţi” (1937), un roman care a provocat
un imens scandal în ţara lui natală.
Pe atunci, tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra
naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu
Garda de Fier, mişcarea fascistă apărută în România. A fost “o
greşeală”, potrivit propriilor cuvinte, pe care a renegat-o
ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor. “Mi-am
urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea
doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea
disperării”, scria el.
După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran a părăsit
România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi s-a stabilit
definitiv în Franţa.
După ce operele sale au fost interzise de regimul comunist din
România, Cioran a renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decis
să scrie doar în franceză, într-o limbă cizelată, în care gustul
său pentru aforism se aliază cu un anumit lirism. Printre cărţile
scrise de acesta se numără “Précis de décomposition” (Tratat de
descompunere), publicată în 1949, “Syllogismes de l’amertume”
(Silogismele amărăciunii), “De l’inconvénient d’être né” (Despre
neajunsul de a te fi născut) şi “La tentation d’exister” (Ispita de
a exista). Ultimul său roman, intitulat “Aveux et anathèmes”, a
fost publicat în 1987.
Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată
cetăţenia franceză. A locuit timp de multe decenii într-o mansardă
din cartierul parizian Odéon, despre care spunea că era turnul lui
de fildeş, şi a primit numeroase premii literare, precum Prix
Morand, ce i-a fost decernat în 1988 de Academia franceză.
Rămas sărac, a continuat să frecventeze restaurantul universitar
din Paris până la vârsta de 40 de ani, înainte ca oficialii
francezi să-i interzică accesul – un episod pe care l-a trăit cu o
intensitate dureroasă.
Fără să se fi întors niciodată în ţara natală, Emil Cioran a
murit la Paris, în 1995.
Apropiată de Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux şi
Fernando Savater, filosofia sa a fost inspirată de Friedrich
Nietzsche, Arthur Schopenhauer şi Søren Kierkegaard.
Ana Obretin, ana.obretin@mediafax.ro
Citeste primul stirile care conteaza, direct de pe telefonul tau mobil! m.gandul.info
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
