Exact când îţi surâd mai cuceritor, dau drumul unui pipi lung,
direct pe recuzită. Asta se întâmplă des bebeluşilor care pozează
despuiaţi. Alţii vomită laptele de la prânz, tocmai în miezul
şedinţei foto, iar alţii pică laţi şi adorm pe fundal, culcaţi pe
burtă şi cu fundul în sus, fără măcar să fi căscat un pic înainte.
Dar astea sunt riscurile meseriei de fotograf pentru copii. Însă
merită; la final, poate să rezulte o poză de milioane – cu bebele
ţinând în poală pantoful tăticului, cât el de lung, sau cu
băieţelul de un an, bătând trei cuie cu ciocanul, concentrat ca
omul mare.

Cristina Niculescu şi Marius Alexan­dru din Bucureşti, abia
trecuţi de 30 de ani, au făcut o afacere din asta. Şi a mers mai
bine decât credeau la început.

De pildă, anul trecut, în plină criză, ei trăiau lejer numai din
poze pentru copii. Şi nu numai atât; când mii de firme se închideau
pe bandă rulantă, afacerea lor creştea de la o lună la alta. Şi
acum câştigă fiecare, lunar, câte o leafă de câteva zeci de mii de
lei.

Până acum au fotografiat sute de copilaşi şi sunt unii dintre
puţinii care lucrează numai cu copii mici.

Există părinţi care îi aşteaptă cu bradul împodobit şi acum, la
o lună de la Crăciun, special pentru ca bebeluşul lor să fie
fotografiat în hăinuţele de ren abia aduse din străinătate.

De Crăciun, fotografii au fost prea ocupaţi să poată ajunge la
micuţ, au alergat în fiecare zi în mai multe locuri, apoi au stat
până la trei dimineaţă la calculator, să prelucreze brutul.

Unii părinţi îi cheamă fiindcă vor să scoată vedete din pruncii
lor, de la primul gângurit: ori trimit pozele pe la concursurile de
frumuseţe de prin reviste, ori le trimit pe la agenţiile de
publicitate, să-i vadă jucând în reclame.

Mii de poze cu copilului, până îi ies primii
dinţi

“Treaba merge bine, indiferent de contextul economic, fiindcă
atunci când este vorba despre copiii lor, părinţii nu se uită prea
mult la bani. În sensul că toate cele care au legătură cu copilul
lor nu sunt chestiuni peste care să sară. Şi, oricum, mămica şi
tăticul vor să aibă tot: poze cu copilul când plânge, când râde,
când i-au apărut primii dinţi, când şi-a primit trenuleţul… nu
vor să piardă nici o expresie a copilului. Sunt oameni care nu se
mulţumesc numai cu pozele făcute de fotograf, ci îşi pozează şi ei
copiii până când strâng pe calculator chiar şi 4.000 de poze. Nici
nu au timp să le vadă pe toate”, ne spune Marius.

Afacerea au început-o acum doi ani, din pură
pasiune

“Eram o gaşcă şi mergeam împreună la munte, acolo toată lumea
fotografia. Şi eram mulţi, de Crăciun umpleam o vilă cu etaj. Se
vorbea mult despre fotografii, despre aparate foto profesionale. Am
început şi noi să fotografiem şi aşa am ajuns să facem poze
copiilor amicilor şi rudelor. Într-o zi, cineva ne-a cerut şi
factură şi aşa ne-am dat seama că există cerere pe piaţă şi ne-am
decis să deschidem studioul”, îşi aminteşte Cristina. Pentru
început, au băgat fiecare câte 900 de lei în nişte lumini calde de
studio, pe care le cărau cu un transformator de cinci kile. Mai
erau de cărat şi nişte pălării puse peste nişte becuri fragile.
Astea rezistau numai 60 de ore, apoi se înnegreau şi nu mai erau
bune de nimic. Vara se încălzeau rău de tot. Toate sculele se
îngrămădeau în două maşini şi aşa, încărcaţi, plecau acasă la
client. Căci cele mai reuşite poze astfel se obţin, în dormitorul
copilului, unde se simte acasă, în largul lui. Acum au tot studio
mobil, numai că şi-au mai îmbunătăţit tehnica: nu mai au pălării,
ci nişte umbrele mai bune.

100 de euro, 50 de poze pe CD plus 20 pe
hârtie

Dacă răsfoieşti portofoliul fotografilor, poţi să găseşti cam
aşa: bebeluşul Rareş cu ditamai cravata de om mare la gât, mititica
Ilinca opintindu-se să fotografieze ceva cu o cameră foto uriaşă,
picioruşele lui Toma, mici-mici, în palmele mamei, apoi Toma cu
aripi de îngeraş, stând pe burtă, ca un avion. Sau fetiţa-lady de
nici măcar un an, dar cu un şirag lung de perle la gât, de i se
revarsă pe jos; şi tot ea, în altă poză, cu o umbreluţă vintage,
albă, cu dantelă, visătoare, ca duduile de pe vremuri. “Tematica
retro a avut foarte mare succes pe la expoziţii, mai ales când am
folosit băncuţe din fier forjat pentru copii, felinare, şaluri sau
mărgele. Copiilor le place să fie fotografiaţi cu baloane de săpun,
iar părinţilor le place să-i vadă îmbrăcaţi în aripi de înger”, ne
explică Cristina.

Tarife: 60 de euro un CD cu 24 de portrete făcute cam într-o
jumătate de oră, 100 de euro – un CD cu 50 de poze şi încă 20 pe
hârtie foto, format mic, 13×18 centimetri, pentru o oră. Pachetul
Family, mai cuprinzător, costă 150 de euro pentru un CD cu 80 de
cadre cu toată familia, 5 fotografii pe hârtie, format mare 20×30
centimetri, încă 20 de imagini pe hârtie, format mai mic şi un
montaj foto cu sunet pe DVD, cadou. Aici, şedinţa durează două ore,
iar personajele primesc şapte rânduri de haine de schimb. Dacă vrei
un calendar personalizat cu chipul copilului şi CD-ul cu
fotografiile, plăteşti 70 de euro. Două albume mici, de ţinut în
geantă, ca nişte cărticele, învelite în copertă din piele, costă
110 euro, cu tot cu cele 14 poze. 40 de invitaţii pentru botez,
plus şedinţă foto cu nou-născutul ajung pe la 100 de euro.

Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu