Eşti printre cele 10 “stele” ale Berlinalei de anul
ăsta. Te simţi norocos sau pur şi simplu răsplătit pe drept pentru
munca ta?
- Sunt norocos pentru că îmi e răsplătită munca. Nu sunt “o stea”
apărută peste noapte datorită unei promovări agresive, necesare
lansării vreunui serial tv sau album muzical, şi nici nu m-am
lansat prin vreo relaţie cu cine ştie ce vedetă. Pe de altă parte,
e adevărat că nu sunt nici singurul actor care munceşte mult.
Probabil că am ştiut să iau deciziile potrivite şi să aleg de cele
mai multe ori colaborările fericite, însă dincolo de asta am avut
foarte mult noroc.

- “Variety” scrie că reprezinţi la Berlin “cea mai
grozavă naţiune” din circuitul festivalurilor de film. De regulă,
românii n-au prea multe motive să se simtă mândri de naţia lor.
Meseria ţi-a dat un astfel de motiv. Mai ai vreunul să te simţi
bine că eşti român?
- Eu sunt mândru şi orgolios în general şi, deşi văd şi ştiu foarte
bine defectele noastre ca naţiune, nu vreau să fiu altceva decât
român! E adevărat că m-aş muta din România, dar asta din cauza a
ceea ce se întâmplă acum în ţară, din cauza a ceea ce se întâmplă
pe străzi, în şcoli, la televizor, în programele de divertisment şi
în radiouri. De vină nu sunt oamenii, ci felul în care am fost
educaţi în ultimii 20 ani, după gaura aceea neagră de alţi 50 de
ani… Peste tot dictează banii, dar parcă în România mai mult ca
în alte părţi… şi totuşi nu aş vrea să fiu altceva decât
român.

- Te gândeai, în ’95, când ai dat la facultate, că lumea
profesională ţi se va deschide într-atât sau visai, la vremea
respectivă, doar teatru?
- Uneori îmi dau seama că am uitat ce idealuri aveam acum 15 ani…
Filmul era pentru mine nici măcar un vis, era inexistent. Am
început meseria aceasta frumos, alături de oameni plini de dorinţă
şi energie şi, din fericire, am reuşit să o continui tot aşa,
trecând la film exact în momentul în care constatam că teatrul, ca
instituţie, în România, este lipsit de elan şi libertate.

- “Variety” pomeneşte şi de lucrul cu Peter Weir la “The
Way Back”, în care joci cu Ed Harris şi Colin Farrell. Care e
diferenţa dintre modul occidental de lucru şi munca la un film
realizat în ţară?
- Camera de filmat e tot cameră, actoria – tot actorie, relaţiile
între actori şi regizori, aceleaşi ca la noi. Diferenţele le dă
bugetul.

- Presa străină găseşte justificat faptul că eziţi să
cauţi faima peste Ocean, dată fiind starea industriei de la noi. Te
interesează o astfel de “mutare”?
- În condiţii onorabile şi onorante, cum este în “The Way Back”,
m-aş “muta” din când în când peste Ocean.

- Ai declarat că preferi cinematografia europeană, care
pune preţ mai mult pe actor şi mai puţin pe efecte speciale. Ce-ai
fi răspuns dacă ţi se propunea să joci în “Avatar”?
- Aş accepta fără să stau pe gânduri să joc în “Avatar”, cred că
este un film extraordinar şi mi-a plăcut la nebunie, dar în
continuare prefer cinematografia europeană… poate pentru că sunt
european.

Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu