Organizatorii Festivalului Internaţional de Film de la Berlin au
primit, duminică, din România, o scrisoare supărată, în care
Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” se
plângea că personajul principal din “Portretul luptătorului la
tinereţe” este inspirat de un legionar. “Dezaprobăm faptul că
personajul principal din «Portretul luptătorului la tinereţe» este
inspirat din personalitatea lui Ion Gavrilă Ogoranu (…), care a
fost înmormântat cu onoruri legionare, deci nu s-a dezis, în timpul
vieţii sale, de această mişcare”, a declarat pentru Mediafax
Alexandru Florian, directorul institutului “Elie Wiesel”, care
recunoaşte că nu a văzut filmul. Şi-a făcut însă o idee despre el
din cronicile apărute în presă după proiecţia de la Berlin. “Am
considerat că acesta este un film care nu constituie un model
pentru public”, a continuat Alexandru Florian.
Regizorul Constantin Popescu a spus pentru Gândul că, înainte să
acuze filmul de antisemitism, cei de la Institutul “Elie Wiesel” ar
fi trebuit să-l vadă mai întâi. “Ei n-au ştiut nici măcar că filmul
nu concurează în competiţia principală ci în secţiunea Forum, n-au
ştiut că este o ficţiune, nu un documentar. Nu am vrut să jignesc
pe nimeni, iar acuzaţiile lor mi se par aberante. Eu nu vorbesc
despre un personaj, vorbesc despre o perioadă, în care au trăit fel
de fel de oameni şi despre care fac trei filme. În film sunt multe
scene cu Securitatea, să înţeleg că sunt comunist? Şi, pe aceeaşi
logică, ar putea fi acuzată de antisemitism şi Lucia Hossu Longin,
pentru “Memorialul durerii”, e nedumerit regizorul.
Organizatorii Berlinalei: “Nu credem în
cenzură”
Reprezentanţii Berlinalei au dat rapid un răspuns, în care spun
că nu cred în “cenzură, ci în dezbaterea liberă şi în educaţie”.
“Acesta nu este un documentar. De fapt, nu este un film despre Ion
Gavrilă Ogoranu. Este un film de ficţiune”, au spus aceştia. Şi au
adăugat că filmul nu-l face erou pe celebrul luptător
anti-comunist. “Pelicula nu face niciun comentariu referitor la
orientarea politică a lui Ogoranu, ultima nefiind în niciun fel
subiectul acestui film. Suntem pe deplin conştienţi de faptul că
Ogoranu a făcut public comentarii extremiste, rasiste şi
antidemocratice. Nu suntem de acord cu părerile sale, la fel cum
nici filmul nu le susţine. Filmul nu face un erou din Ogoranu”.
Note mari pentru filmul lui Florin Şerban
După şase zile de festival, “Eu când vreau să fluier, fluier”
este cotat cu mari şanse la Ursul de Aur, dacă e să te iei după cei
şase critici de film care notează peliculele din competiţie pentru
revista Screen. Lungmetrajul lui Florin Şerban este principalul
favorit la trofeu, cu media 2,9, pe locul al doilea clasându-se
“Ghost Writer”, regizat de Roman Polanski, cu media 2,8. “Suntem pe
primul loc de la început, dar deocamdată au fost proiectate doar 7
dintre cele 20 de filme din competiţie. Suntem încrezători, am avut
parte de multe cronici favorabile şi de o reacţie extraordinară a
publicului. Am avut parte de aplauze ritmate pe melodia de final”.
Cu excepţia unei cronici care o desfiinţează în Hollywood Reporter,
pelicula a fost văzută cu ochi buni de critici.
“Un nou şi important contributor la noul val românesc s-a ivit
la Berlin”, scrie The Guardian. Berliner Zeitung remarcă densitatea
atmosferei create de Florin Şerban, care a făcut din lungmetraj “o
baladă brută despre tandreţe şi violenţă, care merg întotdeauna
mână în mână în acest film”.
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL