Lumea se îmbulzeşte în jurul lui Ion Iliescu. Ziariştii se reped
să-i prindă fiecare cuvânt, fiecare grimasă. Un pesedist se repede
să-i pupe mâna lui “tataia Iliescu”. Când ia cuvântul să facă o
mică propunere de program, sala aplaudă frenetic. Candidaţii la
şefia PSD – Geoană, Diaconescu, Ponta – fac drumuri prin sală, să
dea mâna cu poporul pesedist. La Iliescu vine poporul pesedist
singur. A rămas, după atâţia ani, singurul lider care electrizează
mulţimea. Într-un fel, este un moment trist pentru acest partid
care dorea s-o rupă cu trecutul roşu şi visa să devină unul modern.
Succesul de care se bucură Iliescu azi, la cinci ani după celebrul
Congres în care a fost trimis în Istorie, este cel mai usturător
eşec pentru Mircea Geoană, ale cărui pretenţii reformiste s-au
dovedit simple baloane de săpun. Pierzătorul Congresului trecut
şi-a amintit, în acestă dimineaţă, de acel moment, în care nişte
“nesăbuiţi credeau că fac reformă dacă scapă de Iliescu”. Bătrânul
combatant comunist, care a adus, numai el ştie cum, lumina
democraţiei originale acum 20 de ani şi căruia i se datorează, în
mare măsură, chipul României de astăzi, se întoarce azi din
Istorie. Năstase şi Mitrea, dar şi mulţi alţi pesedişti
dezorientaţi, îl roagă să salveze partidul fărâmiţat de atâta
“democraţie” geoniană.

“Sunt prea bătrân”, ne-a răspuns, în urmă cu puţin timp, Ion
Iliescu, în momentul în care l-am întrebat dacă va accepta să
conducă partidul un an, ca să-l stabilizeze, aşa cum i-au cerut
colegii săi. Ion Iliescu a fost întotdeauna omul maselor mari de
oameni, al platformelor-program, al congreselor şi adeziunilor
populare. O scânteie – atâta aşteaptă Ion Iliescu pentru a
întineri, o chemare generală din partea partidului, un act de
dragoste neţărmurită, ca o recunoaştere a greşelii de acum cinci
ani, când a mers pe mâna unui “nesăbuit”.

Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu