“Vă iubesc, vă preţuiesc, daţi-mi încrederea voastră şi vă
promit că, împreună, vom fi cel mai puternic partid din România!”,
şi-a încheiat Mircea Geoană discursul, pe cele mai acute note ale
sale, în încercarea de a ridica sala în picioare şi a-i smulge
prelungite ovaţii. Şi delegaţii l-au aplaudat viguros vreo 30 de
secunde, deşi a aruncat cu “dragoste şi preţuire” (stereotipul său
preferat) de la cap la coadă şi peste toată lumea. Putea la fel de
bine să cuvânteze doar un minut, în loc de 17, fiindcă ideile sale
plus revărsarea de iubire nu aveau nevoie de mai mult. Restul a
constat din acuzaţii şi lamentaţii. Încă liderul PSD vede
comploturi în afara partidului, menite să-l scindeze şi să-l
înlăture pe el, Mircea Geoană, de la conducerea Senatului, uneltiri
în care sunt angrenate cozi de topor pesediste (“Da, sunt primari,
cărora li s-au promis bani, dacă vor vota într-un fel!”) şi pe care
congresul le va dejuca, PSD rămânând unit. A băgat de seamă şi
faptul că nu toate organizaţiile, inclusiv a lui Radu Mazăre (pe
care, desigur, “îl iubeşte şi îl preţuieşte”) au “tras” suficient
în campania sa electorală, ceea ce a influenţat rezultatul
alegerilor. Niciun cuvânt despre visita sa de relaxare la SOV, ca
şi cum ar fi fost un amănunt nesemnificativ şi nu acela din cauza
căruia a pierdut preşedinţia. În schimb, s-a prezentat drept un
lider de cinci milioane de voturi, ca şi cum le-ar fi obţinut
graţie electrizantei sale personalităţi şi nu prin efortul
propriului partid şi al PNL. A rostit o dată cuvântul “asumare”,
fără să-şi asume nimic explicit, şi-a cerut scuze pentru
“slăbiciuni”, transformate imediat în virtuţi – “înţelegere,
diplomaţie şi tact” – şi a promis unitate şi putere. Cu un asmnea
speech, puteau să-i pună şi Marşul Gloriei pe fundal şi tot nu ar
fi reuşit să le inspire delegaţilor şi privitorilor senzaţia de
forţă. Sângele din instalaţie, pe care guerreiro de Rio-Mazăre l-a
găsit la Victor Ponta, este, la Mircea Geoană, apă de trandafiri.
Congresul a fost o nouă şansă, pe care politica i-a oferit-o, de
a-şi demonstra abilităţile de lider. Dar, de unde nu e, nici
Vanghelie nu mai cere. La o cafea, pe hol, i-a prezis apropiatul
sfârşit: “Pierde, mă!”, l-a înregistrat reportofonul spion. Odată
cu terminarea şefiei lui Geoană, se va pune punct şi ascensiunii
lui Marian Vanghelie, “microbul” după care alerga primarul Pandele
cu seringa. Oricâte voturi i-ar fi promis, Mircea Geoană nu are a-i
mulţumi şefului de la Bucureşti: din asocierea lor, apa de
trandafiri miroase urât.

Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu