La congresul PSD, sunt candidaţi veritabili şi clone ale lor.
Geoană şi Mitrea sunt “the real thing”. Diaconescu e un Geoană mai
şovăielnic, deşi veţi zice că aşa ceva e imposibil. Nu mă pot însă
hotărî asupra lui Ponta. El se revendică de la Năstase, care i-a
fost profesor la şcoală şi în politică. L-a trădat la momentul
oportun, dar s-a reîntors la el, când a simţit că-i poate fi din
nou de folos. Lui Ponta îi lipseşte însă inteligenţa maestrului,
deşi crede că l-a depăşit.
Pentru fostul “mic Titulescu”, tiparul desenat în urmă cu opt
ani de Năstase a devenit prea strâmt. S-a străduit să-şi creeze o
imagine proprie, dar a ieşit o combinaţie de Adrian Năstase şi
Marian Vanghelie. E arogant, suficient şi are apucături de
mardeiaş, cu care se mândreşte. Fostul şef la Tineretului pesedist
îşi etalează agresivitatea în spaţiul public ca şi cum ar fi o
dovadă de nobleţe. Nu era el să se bată cu Vanghelie la congresul
din 2005?! Acum, ca dovadă că joacă în liga mare a politicii, vrea
să-l bumbăcească pe Boc.
I-am ascultat discursul la congresul de acum, unde a dat ce a
avut mai bun. Un speech echilibrat, fără atacuri sau critici, cu
planuri de viitor concrete. Apucăturile de Ferentari au rămas în
spate, ca un atribut al tinereţii impulsive. Ponta s-a străduit să
le dea satisfacţie celor care s-au săturat ca emblema partidului
lor să fie primarul de la 5. Deşi, degeaba ţi-e duşman Vanghelie
dacă te girează Mazăre.
Update: Ponta a
mai făcut un pas, probabil decisiv, către scaunul lui Geoană după
anunţul-surpriză al lui Mitrea că renunţă la candidatură şi că-i dă
voturile fostului şef al TSD. E o performanţă importantă a lui
Ponta, dacă ne amintim că nu s-a sfiit să spună public că-l detestă
pe Mitrea şi că nu l-ar lua niciodată în echipa lui.
Niciun comentariu până acum.
Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL
Loading ...
