Românul – în special politicianul, ziaristul, administratorul
public, primarul, consilierul, omul de afaceri, mogulul,
cântăreţul, instalatorul, căpşunarul – a devenit un soi de muscă
verde, plesnită peste maţe de securistul dâmboviţean de tip nou.
Stăm cu toţii aliniaţi într-un insectar care trăsneşte a formol şi
a dinţi nespălaţi dezveliţi de rânjetul lui profesional, şi când
vrea câte unul să iasă din rând, jap, un plici peste ochi.
În toată societatea, prin toate cotloanele clasei politice, zboară
note informative, rapoarte de urmărire, clipuri, filmuleţe şi
pelicule Eastman Color, iar la ocazii câte o partidă de sex
fleşcăit, care curge la valea reţelei de canalizare online.

Nimic nu pare prea abject, prea jegos, prea mult ca să devină
armă de ameninţare şi şantaj. Geoană, Diaconescu, Vanghelie, Orban,
Ana Birchall, Roşca Stănescu, Chirieac, Remeş, Emil Constantinescu,
Rona Hartner – ca să nu vorbim decât de peliculele şi recenziile
aruncate deja în piaţa media – au fost arătaţi naţiei, au fost
despuiaţi şi bătuţi la fundul gol, şantajaţi, discreditaţi. De
fiecare dată, atunci când “a fost cazul”. De cele mai multe ori,
fără o finalizare legală.

Nu discut aici de ceea ce au făcut aceşti oameni, de rolul jucat
de ei în realizările delatorilor lor, de faptul că au avut sau nu
au avut dreptate, caracter, experienţă, foame – după caz – sau dacă
a fost vorba de mistificări ordinare. Vorbesc de o mizerabilă
metodă de şantaj. De faptul că, în politică, nu mai există
argument, doctrină, negociere, liber arbitru şi opţiune, ci o
revenire la instinctul securisto-comunistoid cel mai gregar, al lui
“nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră”. Şi dacă eşti împotriva
noastră, o să te facem noi să spui şi laptele pe care l-ai supt.
Iar dacă nu-l spui tu, o să îl aflăm noi şi-o să te facem să cânţi
pe trei voci dintr-odată. Şi totuşi… Dacă peliculele “Geoană, o
noapte cu Vântu”, “Geoană, am bani de luat” şi “Vanghelie vs
Geoană” – care au desfiinţat tandemul primilor oameni din PSD – au
arătat limpede că ordinea în politică, rotirea cadrelor la vârf şi
mersul în lesă se fac cu carabina şi bazuka, raportul despre
urmărirea ca-n filme, timp de zece zile, a lui Cristian Diaconescu
şi apariţia lui în noaptea Congresului, pentru a-l determina pe
rebel să intre-n rând, demonstrează că, uneori, şantajul poate avea
consecinţe imprevizibile. Una dintre ele este aceea că nu numai
şantajatul se poate duce la fund, dar ar putea trage după el întreg
partidul.

Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu