Vineri, ora 13.00. O coloană oficială de maşini 4×4 descinde pe
partea bulgărească a şantierului podului ce va lega, la un moment
dat în viitor, Vidinul de Calafat. Din maşinile 4×4 coboară
premierul bulgar Boiko Borisov şi invitatul său, premierul român,
Emil Boc. Mai în spate, dintr-un microbuz bulgăresc, mai coboară şi
miniştrii români Elena Udrea şi Radu Berceanu. Borisov, Boc şi
Berceanu, îmbrăcaţi în costume de demnitar, doamna Udrea a venit şi
ea pe şantier într-o ţinută office, palton şi fustă negre, dar şi
pantofi cu toc de firmă. De altfel, doamna Udrea a stat departe de
noroiul şantierului preferând să vadă totul de pe culmea unui
deal.

Până la urmă ce se vede şi ce mai mult nu se vede din
podul de peste Dunăre

Cam ce se vede de pe deal? Practic, marea realizare e mai mult
pe hârtie. Din podul care va fi făcut jumătate de români, jumătate
de bulgari se pot număra acum câţiva piloni. Bulgarii s-au apucat
să facă jumătatea lor în 2007. Românii, prin 2008, cel puţin
teoretic.

Cine e de vină? Răspunde Boc

“Dacă partea asta era gata, puteam spune că partea română era
vinovată. Haideţi să ne uităm la ce vedem…Ăsta e cel mai bun
răspuns”, a şuierat printre dinţi, cu un zâmbet crispat pe faţă,
premierul român spre un jurnalist de la sud de Dunăre. Privirea îi
era ţintită spre gropile imense, pline ochi de noroi şi mâzgă.

Cine e de vină? Răspunde Borisov

“Practic, nici una dintre părţi nu suntem mulţumite de ceea ce
am văzut, dar sperăm că, într-un an de zile, pe jos, cu maşina, cu
bicicleta sau vedem noi cu ce, să bem în România o cafea şi
invers”, a intervenit pentru a salva situaţia omologul de la Sofia
al lui Emil Boc. Întrebările presei bulgare erau preludiul unei
vizite destul de tensionate pe şantierul viitorului pod de la
Calafat-Vidin, a cărui construcţie a fost convenită de guvernele de
la Bucureşti şi Sofia încă din anul 2000 şi al cărui cost total
este de 274 milioane de euro.

Momentul în care Berceanu află că şi constructorii
bulgari au gura mare

Invitaţi de şeful Executivului de la Sofia, Boiko Borisov, să
poarte o discuţie cu constructorul podului de pe malul bulgăresc,
compania FCC Construccion, nu mică le-a fost surpriza premierului
Emil Boc şi celor doi miniştri români – Radu Berceanu şi Elena
Udrea – când firma spaniolă a dat toată vina pe Bucureşti pentru
întârzierile pe care le are. “Deci, nu poţi să spui că din cauză că
pe malul celălalt lucrează altă firmă, care are problemele ei şi
aia (nu-ţi poţi efectua propriile lucrări – n.n.) . Şi, de obicei,
au utilizat chestiunea asta şi acuma, fiind eu aicea, nu au mai
reuşit să o utilizeze”, s-a plâns ministrul Transporturilor
jurnaliştilor români. “E o minciună cât casa. Nu poţi să spui că nu
poţi să lucrezi aicea din cauză de ceva pe malul românesc, unde
lucrează oricum o altă firmă, care întâmplător e tot spaniolă”, a
continuat Berceanu, la un pas de a se pierde de coloana
oficială.

Iritarea ministrului a survenit în primul punct al
vizitei:incinta inginerilor şi muncitorilor companiei FCC
Construccion, unde un reprezentant al acesteia i-a explicat
premierului bulgar că partea română poartă toată responsabilitatea
pentru neavansarea lucrărilor de pe malul bulgăresc.

Stupefiaţi, atât Boc, cât şi Borisov l-au luat la întrebări pe
oficialul firmei spaniole, care a solicitat o extindere de un an de
zile a termenului de finalizare, dar n-a obţinut decât şase luni,
respectiv iunie 2011. “Motivul pentru care am cerut această
prelungire este pentru că nu am avut acces la partea românească”, a
susţinut, în mod repetat, reprezentantul FCC.

Momentul în care constructorii află că şi miniştrii
români au gura mare

Cu un dosar cu acte în mână, fluturând cu el deasupra mulţimii
de jurnalişti, Berceanu nu a mai putut suporta: “Nu este adevărat.
Nu este adevărat. Am documentele aici. (…) Nu aţi îndeplinit
lucrările pe partea bulgară. Nu aţi întocmit documentaţia necesară
pentru a lua aprobările. FCC lucrează în România de 10-15 ani şi
cunoaşteţi legislaţia: după ce întocmiţi actele, într-o săptămână
aveţi toate aprobările”, a zbierat în engleză Berceanu.
Cel care a încercat să calmeze spiritele a fost premierul bulgar
care i-a trimis pe constructori la treabă, avertizându-i că podul
nu se va mai face dacă UE decide să nu mai acorde cele peste 60 de
milioane de euro nerambursabile deoarece până în prezent lucrările
s-au tot tărăgănat.

Nici la noi nu e mai bine, dar avem mai puţine de
făcut

La Calafat, calea ferată existentă trebuie prelungită cu 3 km,
iar drumul naţional cu 8 km. “Sunt mici întârzieri, în principal
din cauza vremii, dar lucrarea va fi gata pe 15 mai 2011″, a
explicat recent, pentru “Gândul”, un oficial român din Ministerul
Transporturilor.

În fond, cele mai mari probleme- tipice, de altfel, pentru
infrastructura românească- au fost legate de sarabanda
contestaţiilor la licitaţiile organizate de Ministerul
Transporturilor. În licitaţia pentru consultant, câştigătoare a
fost declarată asocierea Italferr SpA & DIWI Consult
International GmbH & Tecnic Consulting Engineering România,
pentru 2,79 milioane de euro, plus TVA. Licitaţia a fost contestată
de asocierea condusă de Hill International, care propusese un preţ
total de 1,82 milioane de euro, fără TVA. Şi licitaţia pentru
desemnarea constructorului, câştigată de firmele spaniole AZVI şi
VIMAC, care au oferit cel mai mic preţ, de 66 milioane de euro, a
fost contestată de asocierea Astaldi – Swietelsky – Ansaldo, clastă
pe locul doi, cu o ofertă de 72 milioane de euro. Între timp,
contestaţiile au fost respinse, iar lucrările au început. Însă nici
după ce podul va fi dat în funcţiune şi va fi conectat la reţeaua
rutieră şi feroviară nu vor dispărea problemele. Linia ferată
Craiova – Calafat este într-o stare deplorabilă, cei 107 km fiind
parcurşi de trenuri în trei ore şi jumătate. Ea urmează să fie
modernizată cu fonduri europene, însă deocamdată nu este gata nici
proiectul tehnic.

Bulgarii nu-şi văd “pământul” din ochi

La bulgari, volumul de muncă este dublu, deoarece oraşul Vidin
se află la 15 km de locul unde va începe podul. Nici la ei
lucrările nu sunt foarte avansate şi au probleme serioase. Una
dintre acestea este că constructorul nu are de unde să ia pământ de
umplutură pentru construcţia rampelor, în condiţiile în care solul
din apropierea Vidinului nu are rezistenţa necesară. Astfel, va
trebui organizată o licitaţie internaţională pentru achiziţionarea
a peste un milion de metri cubi de pământ.

Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol. TrackBack URL

Lasă un comentariu